Mă ridic. Mereu mă ridic, deşi ştiu că e în zadar. Sufletul îmi e totuşi rătăcit. Fizic trăiesc, dar sufletește, totul a dispărut de prea mult timp. Vreau să găsesc, dar nici măcar eu nu ştiu ce caut. Totul e în zadar. Nu voi reuşi. Cum să fac asta? Până îmi voi da seama, mă voi preface. La asta mă pricep cel mai bine. Cum ceilalţi se pot regăsi pe ei însăşi? Eu nu pot și poate nici ei și doar se prefac. Nu avem de unde știi. Poate fi un adevăr sau totul o minciună.
O meloie cu note triste şi totuşi versuri de fericire îmi răsună în urechi. E atât de falsă. Mesajul pe care îl transmite e fericirea, dar eu înţeleg doar tristeţe. E de fapt o fericire pierdută. Atât de pierdută încât memoriile încep să dispară şi ele. Efectiv se plânge după fericire. Nici nu o mai caută pentru că ştie că nu o va găsi orice ar fi. Poate că asta e ceea ce caut şi eu. E clar că nu voi găsi, deci melodia mi se potriveşte aşa că mai bine nu m-aş mai ridica.
Cu ce rost?
~V~
CITEȘTI
Simţind muzica
Короткий рассказPentru persoanele care atunci când ascultă muzică se detaşează de tot ceea ce îi înconjoară. Pentru persoanele care intră într-o altă lume. Propria lor lume. Totul se schimbă pentru ei când ritmul îi acaparează. Pentru persoanele ce simt totul când...
