Nume De Cod: Pantheonul

Intalniri

Nico il aruca pe Jason pe jos. Nici nu realizase ca il tinea de guler. Dar nu realizase nici plecarea lui Jann. Ii venea sa se dea cu capul de pereti. Cat de pierdut in spatiu sa fii incat sa pierzi o fata dupa nici doua minute?

Baietii... Nici unul nu s-a gandit macar ca nu e vina lor. Ca nu au de aface cu fetite dulci, inocente, fragile. Nuuu, ei se subestimau pe ei insisi. Ce spioni buni, ce pot sa zic?,, nota de sarcasm''

Pe Jason il pufni rasul.

,, - Ce-ai patit, Deathboy? Ti-a sucit o fetita mintile?''

,, - Da, sigur, de parca nu te-am vazut cum te holbai prin camasa lui Loree.'' Glumi Nico, si il pocni usor in umar.

,, - Cum zici tu, bro.'' Jason ridica mainile in aer in semn de capitulare.

,, - Un lucru e sigur, fetele astea s-ar putea sa ne surprinda.'' Zise Nico, si zambetul i se sterse. ,, Ar trebui sa fim atenti cu ele. Si prin noi vreau sa spun tu.''

,, - Ce te face sa spui asta? Stii ce, nu vreau sa stiu! Din partea mea, n-au decat sa fie si titanide.'' Protesta Jason.

,, - Nu cred ca-s titanide. Dar sunt prietenele lui Ate, si ai vazut cat de normala e Ate.''

Un ranjet aparu pe fata celor doi baieti.

,, - Daca sunt la fel de normale ca Atena, fa fi foarte distractiv.''

***

,, - Tot nu inteleg de ce nu am putut ramane la antrenamentul de inot, Jann.''

,, - Am motive intemeiate, Loreen!''

,, - Aceleasi motive ca acela care nu i-a lasat pe baieti sa ne cinduca acasa?''

Jann se opri in mijlocul strazii. Macar o data, o singura data, nu putea si prietena ei sa-si uita cateva puncte IQ pe la scoala? De ce trebuia ea sa fie mereu atat de perceptiva?

,, - Da, Loreen, din acelasi motiv.'' Continua sa mearga apasat pe trotuar.

,, - Sa stii ca oricum vor afla unde locuim, asa ca nu are rost sa ne ascundem.'' Continua blondina cu parul alb.

Jann se opri in loc si se rasuci spre prietena ei. ,, Nu e vorba de asta, bine? Doar ca... ei bine... nu vreau sa ramanem singure cu ei pe vreo strada intunecata.'' Isi muta privirea in pamant si incepu sa mearga din nou.

Loreen incepu sa rada. Si radea, frate, atat de tare, ca fu nevoita sa se sprijine de peretele unei case.

,, - Aer, am nevoie de aer. Hahaha! Vrei sa spui ca maretei Jann Wreise, neinfricatei, invincibilei Jann Wreise, ii e frica de un viol?''

,, - Nu, normal ca nu! Doar ca nu am chef sa patez strada de sangele idiotilor astora. Mi-e mila de ei. Blocati cu noi doua, singuri-singurei, fara nimeni sa le auda tipetele...''

,, - Ok, ok, am inteles! Plus ca si eu m-am saturat sa tot ard cadavre.''

Un zambat macabru se asternu pe fetele lor. Apoi Jann isi aminti de ceva.

,, - Loreen Sparks! Coar nu intentionezi sa-l faci pe Jason Grace iubitul tau de saptamana asta!''

,, - De ce nu? M-am despartit de Paul luna trecuta!''

,, - Da, adica acum trei zile.''

Fetele izbucnira in ras. Cam asa erau ele. Pe unde treceau, furau privirile baietilor si la frangeau inimile. Loreen era populara scolii, fiecare specimen masculin pe o raza de trei licee tanjea dupa ea. Jann, in schimb, era inabordabila. Baietii mureau dupa ea, dar era de neatins.

Rasul lor fu intrerupt de decapotabila lui rosie. Normal, cum alt fel sa arate baiatul din masina sport, cu camasa lui imaculata, pielea bronzata, si zambetul ala care facea toate fetele de pe strada sa hiperventileze.