Nume De Cod: Pantheonul

Pedepse

Jann conduce cu viteza. Bine, pentru ea si pentru decapotabila aia neagra a lui Hades, 200 km/h e o nimica toată. Loreen se lasă frumuşel pe spate si scoate leptopul ei alb din geantă. Îl deschide, dar se opreşte privind nesigură ecranul. Îşi muşca buza vinovată.

,, - Jann, eşti sigură în legătura cu asta? Chiar vrei sa-i pedepsim aşa?''

,, - Tu glumeşti, nu? Nu-mi spune că te-ai înmuiat! Înainte ai fi facut praf orice băiat pe o rază de doi kilometri!''

Loreen roşeşte.

,, - Nu e vorba de asta, doar că mi-e milă de ei...''

Jann oftează şi zice: ,, Nu-i omorâm, stai calma. Doar ca au intrat peste tine în cameră, în duş, au umblat şi la sistemul de securitate, Jason a încercat să te sărute forţat, şi cel mai grav, Nico MI-A ATINS PARUL!''

Loreen se albeşte la faţă, apoi zâmbeşte: ,, Nu cred! Ultimul băiat care ţi-a atins părul a fost găsit la morga!''

,, Exact! Nimeni nu îmi atinge părul şi scapă nepedepsit! Deci ori mă ajuţi cu asta, ori mă descurc singură! Şi dacă ajung eu la butoane, s-ar putea să rămână fără coloană vertebrală.''

Loreen se gândi o clipă, apoi acceptă. Dacă ajungea Jann la butoane, cine stie ce le-ar fi făcut băieţilor? Şi, până la urmă, puţină distracţie nu strică niciodată.

Jann zâmbi învingătoare. Între noi fie vorba, nu le-ar fi făcut nimic băieţilor. Poate doar şi-ar fi bătut joc de ei puţin, dar doar atât. Nu voia sa recunoască, dar Nico era chiar... drăguţ? Poate. Chiar îl plăcea. Cam mult... Dar dacă i-ai spune asta... ar trebui să pui 112 pe apelare rapidă.

Jann trase pe dreapta. Erau pe o şosea răturalnică, aşa că nimeni nu urma să le deranjeze. Loreen a deschis laptopul si a pătruns în sistemul de securitate al casei. Jann s-a tras mai aproape de ea si s-a bucurat de spectacol.

***

Nico rămăsese blocat pe canapea, cu gandul la bruneta aceea încântatoare. Care i-a furat maşina! eCand să iasă da nas în nas cu un Jason furios.

,, - Unde e? Cand o să pun măna pe ea o să-şi dorească să nu mă fi refuzat!'' zise blondul nervos.

Nico se abţinu cu greu să nu izbucnească în râs. ,,Calmează-te, bro! Le prindem noi.'' Era prima dată când lui Jason îi scăpa o fată. Era amuzant de privit. Pe de altă parte, era şi prima dată când lui Nico îi plăcea de o fată... şi ăia fugea de el. Privit aşa... nu mai era atât de amuzant.

Deodată, luminile începură să pâlpâie şi televizorul pornea şi se stingea singur. Uşile s-au trântit şi băieţii au auzit cheia rasucindu-se în broască.

Temperatura scazu considerabil. Podeaua începu sa vibreze. Nico se intoarse şi văzu cum tablourile se mişcă, şi din spatele lor ies lanţuri arginti. Băieţii se feriră la timp, înainte să fie loviţi.

Cei doi au încercat să iasă din casă dar toate uşile erau încuiate.

După ce se feresc de lanţuririle din pereţi, de rachetele din dulapuri si de şerpii de sub covoare (fetele astea chiar ar trebui să mai dea cu aspiratorul, nu glumă) , reuşesc şi băieţii ăştia să ajungă pe acoperişul Casei Groazei. Nu degeaba i-a spus Ate aşa...

Dar nici acolo nu au scăpat. Din hornul casei au ieşit patru lanţuri de argint şi i-au prinspe băieţi de picioare. I-au tras pe şemineu. Înăuntru au ieşit două perechi de cătuşe care i-au prins de mâini. Atât de aproape încât mai aveau puţin şi se sărutau. Uite aşa au apărut cei doi Moşi Craciun din martie...