Capitolul 》1

80 9 1
                                    

#Buna îmi pare rău pt greșelile existente (curs de editarea )Lectura plăcută !

Bună eu sunt Vanessa ,am 17ani am ochii albaştri puţin închişi şi sunt micuţa de fel ,am 1,68m , a da încă ceva sunt mereu fata cea nouă deoarece părinţii mei într-un fel au fost indecişi când era vorba de a alege un loc unde să stăm în permanenţă ,aşa că am fost transferată de la o şcoală la alta ...
E deja septembrie şi şcoala urmeaza să înceapă dar mie prea puţin îmi păsă ,cu siguranță  se va găsi un motiv să ne mutăm iară ,ăsta find un lucru care nu era chiar pe placul meu dar na,încerc să accept situaţia desi ei  nu au  nici o explicatie care sa ma faca sa inteleg motivul mutarilor.

...

Mă pregătesc de şcoală îmi fac parul ondulat fiind scurt imi stătea  foarte bine aşa ,cu o cămăşuţă alba lăsând ultimii doi nasturi desfacuţi ,pentru a fi mai sexy ,blugi negri la fel ca geaca de piele  și tenesi roșii
Am luat unul dintre cele doua autobuze ale şcoli .Sunt destui de mulţi adoleşcenţi logic ei se cunoşteau între ei .
Toţi îşi îndrepta privirea către mine atunci când  urcat în autobuz ,făcând o mare linişte imediat după asta.Ma priveau de parca aş fi  vrun extraterestru sau ceva de  genul .
Gramada de ciudați ce pot spune nu e de parcă ar fi prima oară când se întâmplă asta.
Locurile din faţa erau ocupate aşa că mă îndrept în paşi mici până în spate.

Cred ca era mai bine pe vremurile lu bunica macar atuci se gasea cineva  dragut care sa iti ofere locul ție. 


Doar tipul  brunet cu părul lăsat pana pe ochii ,cu  căşti si complet dus de pe lumea asta imi atrase atentia . Fata lui era supărata de parca sar fi certat cu cineva și ar fi gata sa omoare  . Deodată şi-a îndreptat privirea spre mine şi-a dat caştile jos şi mi-a zâmbit dânduse pe celălalt scaun la geam lăsândumă să stau langă el.
"Finalmente cineva cu bunele maniere ce pot sa zic "e tot ce îmi trecea prin mine acum aspectul lui nu e de băiatul cuminte și gentil mai de graba băiatul de cartier gata sa se ia la cearta cu toți.

-Mulţumesc!. E tot ce pot sa îi spun

-Pentru puțin. Îmi răspunde în timp ce își da parul din ochii și privește .

Pentru cel puțin 50 de secunde privește facunduma sa simt intimidata. 

Pare ciudat imi vini mie in minte sa il intreb de ce.

-Am ceva pe faţa de tot te uiţi la mine ?trebuia sa ma gândesc mai bine ce trebuia sa ii zic a sunat foarte penibil.
Am început să rad la fel facând şi el zicândumi:

-Nu ,stai liniştită.Nu ai nimic .
Super un chicotit imediat prin spate doua fete se uitau insistent la mine şi vorbeau în şoapta de parca ar vorbi despre mine. Super sunt si o vedetă acum voi deveni celebra in toata scoala cu fraza "am ceva pe fata "ce jalnic.El continua să mă privească,întrebândul din nou:

Lupta SentimentelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum