Lupta Sentimentelor

Capitolul 》7

Tata și mama acum sigur au plecat la servici și Eric poate să plece . Trebuie să recunosc deși îmi era frica că mă vor prinde a fost și distractiv de la grădiniță nu m-am mai jucat ascunsa, bine în acest caz el era cel ascuns dar ce contează . După atâția ani care am fost izolata de cei din jur descopăr că nu sunt așa diferită de toți pot zâmbi și eu deși știu că o să sufăr pentru că mai mult ca sigur e doar un joc tâmpit care nu face decât sa se joace cu mintea mea și îi iese foarte bine.

"Hei la ce te gândești? "

"La nimic "

"Bine, ..am ceva să îți spun .."

Perspectiva (Eric )
Ce dulce și frumos mă privește nu merita să o rănesc nu o merit, nu merita să îi fac asta. Ce prost sunt, de cine m-am îndrăgostit ?Alt cineva nu se poate? Cat de idiot pot fi o să o rănesc.

Zz..Zz..Zz îmi suna telefonul.

-"Vane scuzama un minut. "

-"Sigur." Iar eu ies pe balcon

...
"Da,tată nu pot vorbi chiar acum "

"În momentul ăsta chiar trebuie să te întorci acasă, acum Eric "

"E ceva grav? "

"Se poate spune și așa "

"Ok" închid telefonul și privesc o fata care e așa draguță uitanduse la televizor ca iubitul în brațe. . Oricât aș vrea să mai rămână cu ea trebuie să plec pentru că tata nu prea părea în toane bune.

"Vane trebuie să plec "să fiu sincer nu as pleca adică ea nu e ca toate parașutele din liceu ea e dulce copilăroasa ,glumeță ,sincera și mă intelege. Îmi e de ajuns să o privesc să îmi dau seama cât de mult o iubesc. Probabil ea mă va uita amintindusi de mine ca gen iubirea din liceu dar pentru mine va fi mereu iubirea mea mică deși încă nu o să i-o spun.

-"Cum deja pleci? "

"-Ma sunat tata spunândumi ca să vin urgent acasă "

"Ooo ..."

"Bine deci.."

"Te conduc către ieșire... ,aveai să imi spui ceva înainte "spune ea puțin trista se vede clar după ochii ei

"Ai dreptate "ea deschide ușa dar eu o trag în brațele mele și o sărut de parca viața mea ar depinde de asta. Știu trebuie să mă grăbesc dar nu pot să nu o sărut m-am îndrăgostit de ea și în sfârșit se intampla ceva real în viața mea. Nu ne oprim din sărut decât atunci când amândoi am ramas fara aer. O privesc în ochii și nu pot să cred că ea mar iubi. Fruntea mea e unita de a ei o privesc în ochii dar ea se intimidează se vede asta după roșeața ei din obraji. E asa draguță seamănă mult cu sora mea știu pare ciudat dar bine nu e ea totuși dacă am elimina șuvițele albastre și am adauga mai mult macheaj as spune că e ea.

"-Eric eu .."

"Trebuie să plec Van "ies cât de repede pot și mă îndrept spre casă

Perspectiva Vanessei

A plecat, chiar a plecat dar ma sarutat de ce a făcut asta? De ce l-am lăsat? De ce zambesc ca o fraiera ? Eu nu sunt așa, nu mă îndrăgostesc clar ambientul ăsta nu îmi face bine. Dar dacă el se joacă cu mine . E imposibil cea ce sa intamplat sigur are un scop de ce el cel mai popular baiat din liceu sar uita la mine nou venita fraiera cara a căzut subt vraja acelor ochii căprui . Nu sunt așa trebuie să mă trezesc iubirea nu exista nu știu ce e nu vreau să aflu dar totuși am zâmbit aceste 24de ore cu el.
Nu,gata trebuie sa mă trezesc la realitate. Ma duc sa îmi fac un duş și trebuie să strâng dezastrul asta din camera mea. O da mai trebuie să îl scot și pe iubitul afară. Superb ce norocoasa sunt. .
Afară stă sa ploaie zau mai rau nu se putea?

***

Hei dragilor mulțumesc mult pentru vizualizări și steluțe 💗
Da știu capitolul ăsta nu e așa interesant și nici lung dar următorul o să vă placă.
Am de gând sa adaug personaje noi . Lasatimi părerile voastre într-un comentariu.
MULȚUMESC