Cealaltă parte a oglinzii

Capitolul 2 (York New)

Lucas nu mai simţise niciodată ce simţea acum. Deşi ,  la prima vedere putea fi considerat un băiat rigid şi  rebel , în sinea lui era de fapt sincer , sensibil şi respecta regulile , ipotetic. Acest comportament , era  doar un mecanism de apărare . Împotriva  tuturor . Acum viaţa îi oferise o altă lovitură. Acum cand se uita în oglinda , nu  se mai vedea pe sine ci doar un  înveliş gol . Dar nu ştia . Nu ştia ce să facă . Să ţipe .Nu era de ajuns .

Telefonul sună….

-Bună , Luc!Ne gândeam să ieşim cu motoarele .Vii?

-Nu .Am alceva de făcut.

-Trebuie , să o uiţi , frate.

-Bine . Pa

Cuvinte dure. Care nu îi ieşeau din cap: Uită. Dar oare , putea ? Inima îi fusese  lăsată goală , şi totuşi plină de speranţă….Oare o va mai vedea?

Coborî  la parter. Deşi era distrus , ştia , că ,pentru a o putea  găsi trebuia să rămână concentrat.

La parter , într-o bucătărie imensă , pe o masă de sticlă , era aranjat micul dejun , iar lângă el sub cana , aburindă , în formă  de urs , era aşezat un bileţel . Lucas îl ridică . Mirosea a liliac …deci era de la mama lui.Îl deschise cu grijă. Şi citise .. exact la ce se aşteptase: Scuze , scumpule….A trebuit să plec în călătorie mai devreme. Micul dejun e pe masă. Probabil că voi fi plecată  câteva zile.Vorbim când te trezeşti . Te pupă , mama.

Era de aşteptat.După divorţul părinților săi Lucas  locuise cu mama lui. Deşi e plecată mai tot timpul .Mai bine spus , locuieşte în casa mamei lui. Annie  era jurnalistă , plecată mai mereu.Dar era extrem de frumosă. Are 1.75 păr castaniu, ochi căprui Fața îi era ovala , iar figura ei lăsa loc de presupuneri .Nu ştiai ce stare avea în acel moment . Gingaşă şi cu spirit de observație ... Îşi iubea fiul, dar numai avea timp de el.

Momentan , lui nu-i păsa . Trebuia să o găsească . Şi asta repede . Fără ea , nu mai era el . Măcar de ar puteao vedea. Dar nu mai putea. Rămase în mintea lui , ca un miraj dupa o zi în deşert, ca o fantomă neînchipuita pe care o dorea din ce în ce mai tare . Voia ca ea , să îi spună că totul va fi bine …şi el să-i  spună la fel . Singura dovadă pe  care o avea el , era o poză. O poză care o  prindea perfect. I se vedeau ochi şi privirea blândă . Era şi el lângă ea . Păreau cei mai fericiţi  şi nu le păsa de nimeni .

Se aşezase pe patul moale , cu laptopul în braţe . Trebuia măcar să încerce .Nu se puta da bătut . Era ceva la care nu putea renunţa. Dar adormise , şi visă . O visă pe ea , dar   : Oare cum se cunoscuseră?

În urmă cu o lună…

Lucas  Rodriguez  era un băiat rebel . Sau mă rog , aşa se considera . Era înalt . 1.80 .Brunet, cu  ochi negri mari şi expresivi ca două dintre cele mai sclipitoare mărgele negre din comoara împăratului.  Tot ce fetele şi-ar putea dori . Era deştept , dar nu voia să o arate. Era prea preocupat .De altele . Putea . Dar nu voia. Voia să le demonstreze prietenilor că e cool. Fără reguli.

Era sensibil . Dar preferasă nu o arate . Iubea să scrie scrisori şi să cânte. De  la divorţul părinţilor săi , Lucas  fusese  nevoit să se împartă între cei doi părinţi ai săi şi certurile lor .Tatăl său fiind plecat mereu , a renunţat într-un final  să se mai bată pentru custodie . Lucas era singurul lucru ce nu putea fi împărţit . Teoretic . De când au divorţat , au trecut 5 ani  , iar Luc şi-a văzut tatăl cam de 10 ori. De atunci relația cu el se schimbase.

Era în clasa a 11 a . Fiind sfârşit de an , era perioada excursiilor.. Lucas  nu era foarte încântat.

Ca în fiecare dimineaţă , Lucas  se trezi   cu părul puţin ciufulit , şi se uită la ceas. Într-o zi  obişnuită , Lucas s-ar fi gândit de două ori dacă merita să se ridice din pat . Dar acum , ştia că dacă întârzia în excursie…la un anticariat vechi ceva…rămânea repetent la istorie . Ce prostie!

Luc sări pe motocicleta sa făcuta cadou de tatăl lui   şi o porni spre şcoala . Nu îi luă mult . În faţa şcolii autobuzele ce îi duceau pe elevi în excursii erau gata de plecare. Pfuu! . Ajunsese la fix . Îşi parcă motocicleta şi o pornise spre autobuzul galben . Nu aveai cum să  nu-l vezi.

-Iar ai întârziat, domnule Rodriguez,spuse doamna Cefring profesoara de istorie.

-Hei ,Luc ,prinde!

O minge de football  fusese  prinsă cu success de Lucas în timp ce intra  în autobuz.

-Ce faci , frate?spuse prietenul  cel mai bun al lui Lucas , Todd .

Todd nu era foarte diferit de Lucas,doar era blond cu ochi albaştri ca cerul dimineața.Avea o stuctură puternică , lăsând la o parte că făcea parte din echipa de sport a şcolii . Erau prieteni din clasa a patra..  De atunci sunt nedespăţi . Ei şi prietena lor Sasha Sirrah. Nu era cine ştie ce frumuseţe , de genul Barbie Avea ceva aparte , era mai baieţoasă şi ura orice fel de trupa de băieţi . Brunetă cu părul lung ,prins de cele mai multe ori în coadă , plielea albă . Şi mereu în blugi.

-Stai jos, ţi-am păstrat un loc , spuse Todd

Todd alesese locurile din spate , unde Sasha putea să steas lângă ei. Sasha nu era  foarte zâmbitoare în acea dimineţa,  dar îl salută pe Lucas , uşor cu mâna.

Lucas se aşeză lângă prietenul lui.

-Iar a sunat ceasul mai târziu?

-Da.Adică nu.Nu sunt prea entuziasmat de excursia asta . Dacă  tot nu facem ore , nu putea să ne lase să stăm acasă şi ei să faca la fel , răspunse Lucas

-Stai calm ! Nu cred că va dura mult  oricum.

-Asta sperşi eu.

-Ce face mama ta?

-Nu ştii?!Plecată ca întodeauna . Şi acelaşi bileţel.

-Acelaşi?!Cred că şi-a făcut copii.

-Probabil.

Autobuzul se puse în mişcare .Băieţii vorbiră despre maşini , football , şi alte chestii de băieţi , în timp ce Sasha asculta la căşti ceva muzică rock .

Dar , ajunseră într-un final.

Nu era cine ştie ce. O clădire mare şi veche,în curs de restaurare.

-Vă rog , să nu vă îndepărtaţi şi să staţi câte doi , spuse doamna Cefring

  Şi intrară. Era foarte frumos .Tavanul decorat cu o multime de dantelării , albe , stilul gotic , era perfect pentru pereţii frumoşi albi ,plini ci tablouri. Grandios .Acesta e un cuvânt  potrivit.De cum intrai vedeai ,nişte scări imense din marmură albă ce duceau la etaj. Arăta ca un conac, dar pe băieţi nu îi interesa.

În timp ce grupul merse la parter să admire argintăria , băieţii noştri  au pornit în recunoaştere .La etaj. Lucas simţea un sentiment familiar . Ceva îl atrăgea să meargă sus.  Nu ştia ce , dar avea de gând să afle. Anticariatul era împărţit  în mai multe camera dupa perioadă şi regiune, cele de la etaj erau cele mai vechi.

Lucas şi Todd se plimbau prin anticariat ca la ei acasă….când vazură..o uşa la capătul uni hol sinistru . Nu era diferită de celelalte doar , că era închisă .

-Să intrăm?întrebă Todd

-Crezi că au ceva de ascuns?Să mergem.

Şi deschiseră uşa.Puţin praf . O cameră ca oricare  alta.Nimic special . Parchetul scârţâia.

-E aproape goală.Hai să mergem.

Atunci o vazu .Nu ştia dacă să se apropie sau nu. Ezită.

-Hai să mergem!

-Stai.

Se apropie uşor de acea frumuseţe rară. Nu ştia de ce . Nu îl interesa .Ştia doar că ceva îl cheamă .Şi voia să afle ce . Atunci se apropie mai tare de ea .

Nu era ceva ieşit din comun …era doar O OGLINDĂ . Frumoasă cei drept, dar prăfuită.

O atise  şi simţi un fior . Era foarte ciudat….