Capitolul 3(New YORK).

10 0 0
                                    

Sophia nu văzuse  niciodată o oglindă ca aceaa. Era destul de mare şi avea formă ovală.Pe păcuţa din faţa ei scria ..Înaintea erei nostre . Perioadă necunoscută .Oau era destul de veche...Şi  aurie. Probabil făcută din aur Puţin prăfuită . Dar era ceva , ceva deosebit ,ceva ce o striga ,,,ATINGE-MĂ’’ .Probabi că acea oglindă dorea să spună o poveste . Pe marginile ei , erau aşezate pietre  mari , roşii şi strălcitoare . Probabil rubine . Arătau ca nişte inimi. Dacă te apropiai mai mult , puteai să vezi grija , cu care fuseseră  finisate. În partea superioară a oglinzii era agaţat , de un fel de ornament , un rubin şi mai mare .Nu avea o forma bine definită , era un obiect neregulat , cu multe feţe bine finisate . Părea foarte scumpă .Şi totuşi : Cum ajunsese aici?

Sophia voia să se apropie, să o atingă  . Să ştie de unde  provine şi de ce o făcea să se simtă atât de neliniştită . Aşa că se apropie de ea. Parchetul , avea un scârţâit ciudat , parcă ar fi avut ecou , dar mirosea a  lemn vechi . Era ceva ciudat . Cu cât se apropia mai tare , cu atât avea un sentiment mai ciudat.  Era , acum la aprope 15 centimetri  distanţă de ea . O atinse …Oau ..numai pe ea o trecură toate spaimele. Când atinse oglinda , un fior îi trecu prin tot corpul . Oau !Din nou .Numai ei i se păruse că rubinul din vârful oglinzii se făcu mov.,,Ciudat"îşi zise Sophia în gândul ei..

-Eşti ok?

-Da.Ai văzut şi tu?

-Ce să văd?Nu te supăra pe mine, dar cred că ai făcut insolaţie.

-N-am nimic .

Câteva minute de tăcere. Dacă ai cunoaşte-o pe Sophia ai ştii că ăsta nu e un semn  bun . Sophia era foarte vorbareaţa de felul ei , nu putea să stea făra să vorbească . Se tot gândea …Acel sentiment familiar.Îl mai simţise odată . Dar când şi unde? Acel sentiment …îi aducea aminte de bunica . Nu-şi puta aduce aminte când şi unde îl mai simţise , dar ştia sigur  că îl simşise în una din călătoriile lor . Acest gând îi lăsă un gust amar de durere . Acele călătorii , acele amintiri .Nu ştia ce înseamna acest fior , acest sentiment de déjà vu  . O lacrimă încercă  să se strecoare pe obrazul neted al fetei , dar nu reuşise . Doamne, îi era aşa de dor de ea . De bunica , de prăjituri , de tot ce însmna ea . Îi era frica că o putea uita. Mărturie a existenţei  ei rămaseră doar poze , obiecte şi amintirile Sophiei care puteau fi sau nu vise.

-Haide , Soph !Trebuie să mergem !

-Aaa..da , zise Sophia puţin nedumerită.

Dar nu voia să plece . Cumva acel loc îi amintea de  bunica . O făcea să se simtă , în siguranţă . Oare era din cauza camerei sau , oare, oglinda era cea care făcea asta? Era imposibil … sau nu? Pobabil că Sasha avea dreptate era poate puţin paranoică.

După alte câteva minute , Sash  aproape o trase pe Sophia afară din cameră . Un lucru ştia sigur se va întoarce.

În timp ce cobora scările din marmură , Sophia nu scoase niciun cuvânt . Vizita se încheiase , dar aceasta îi lăsă Sophiei multe semne de întrbare . Probabil că  nu era  nimic important .

Se îmbarcară toţi în autobuz exact cum veniseră . Pe durata călătoriei Sophia păstră tăcerea . Uneori se gândea , alteori doar privea în gol  . Nu dură mult , până când autobuzul ajunse în curtea şcolii.

-Soph , eşti bine ? De când ai intrat în camera aia ciudată , te comporţi ciudat.

-Da . Sunt bine .

.Sigur?

-Da.

-Atunci , vrei să vii pe la mine ? Putem asculta muzică, putem mânca , ce facem de obicei ce zici? Conduc eu.

-Tentant . Dar , totuşi aş vrea să ajung acasă, să fac un duş şi ne vedem în două ore?

-E bine şi aşa .Bine .Te pup

-Pa

        Sophia porni  pe jos spre casă . Nu era departe , făcea cel mult 30 de minute . În plus era o zi superbă , iar o plimbare pe jos era bine venită.  Mergea , dar gândurile nu-I  dădeau pace.

Făcuse un sfert de oră . O clădire mare , imensă am putea spune , era locul perfect pentru locuinţa Sophiei .Familia ei avea un apartament , cu două etaje . Prea mult loc am putea spune.

Un portar îi deschise politicos uşa Sophiei .

-Bună ziua , domnişoară Anderson!Aţi avut o zi bună?

-Fantaastică , mulţumesc

Şi intră în clădire. Holul era destul e gol , maxim 5 persoane , cu recepţionerul , doar era un bloc de lux . Liftul era destul , de mare cam  3 pe 3 m , pentru a încăpea mulţi din proprietarii luxoaselor apartamente din bloc.

Sophia locuia la etajul 10.Avea o privelişte minunată...vedea perfect celălalt bloc şi Cenral Park . Noroc ca strada era destul de mare , şi mereu aglomerată , mai avea la ce să se uite. Când ajunse la etajul 10 , Sophia coborî din lift  şi se îndreptă spre capătul coridorului . Uşa era foarte mare , puteai zice că e blindată . Părinţii Sophiei erau foarte protector. Deschise uşor uşa cu cheia .

Nu ea nimeni ,  ca de obicei. Mama ei o iubea , dar  era putin cam … narcisistă . Se iubea foarte mult .Ieşea foarte des în oraş , cu colegele de la serviciu , dar avea aşteptări mari de la Sophia . Tatăl ei,  William era un  dotor  renumit care îşi iubea fiica  cel mai mult . Era prinţesa lui dar , nu-l prea vedea ,dar era bucuroasă că el salva vieţile oamenilor de peste tot.

Totul arăta normal , dar totuşi diferit .  Ca întodeauna mâncara era pe masă .

Sophia îşi trânti rucsacul pe patul moale din camera ei  . Camera ei era  imensă . Pereții erau albi şi aveau desenaţi pe ei  copaci  turquoise din care ieşeau păsări . Libertate . Patul ocupa o mică parte , dar era spectaculos . Avea un baldachin alb  , din  voal ca pentru prinţese . Restul mobile era albă.

Camera era plină de poze . Ale familiei . Sophia era o foarte talentată desenatoare , tablourile , erau peste tot . Avea o terasă încăntătoare , unde era aşezat trepiedul ei  .

Baia era numai a ei deoarece era în cameră . Era violet . Destul de draguţa. Intră să faca un duş , poate uita  de ziua asta ciudată .

Sta  acolo  o oră întreagă .Cănd ieşi ..telefonul sună…

-Ce faci?

-Bine.

-Sunt Sasha

-.Da. Ştiu.

-Ce faci?

-Tocmai am ieşit din duş.

-Deci vii la mine?

-Da . Să mă usuc şi vin .

-Aduci şi pensulele că poate îmi fai portretul lui Harry .

-Bine . Atunci mai întârzii.

-Şi vopselele şi pânzele sau foi , ce preferi.

-Bine , zise Sophia pe un tot uşor sarcastic.

-Şi…..

-Pa , Sasha.

-Te aştept ,Sophi.

Sophia merse la bucătărie şi îşi lua un ceai.. Lua uscătorul de păr. Are un păr şaten cu reflexii blonde, atât de des . Se  apropie de oglinda  triungiulară ce ocupa apoape toată lungimea peretelui Scăpă ceaiul. Oare era posibi aşa ceva  în locul reflexiei unei fete blonde în oglindă se vedea reflexia unui băiat?

Cealaltă parte a  oglinziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum