CONACUL BLESTEMATILOR

2.AVERTISMENTUL

"Pe intinderile nesfarsite ale marilor, insulele se infoaie ca sperantele,
Iar in intunericul vesnic al inimilor, sperantele infloresc ca insulele"- Mikael Samtancian

Cu coada ochiului vazu cinci siluete care se furisara pe langa peretele opus, patru dintre ele inalte iar ultima mica si rotunjoara. Angelo ii studie atent, in timp ce acestia traversara grabiti camera pentru a ajunge la cadavru, si astepta calm reactia lor.

Asa cum era de asteptat, cand ajunsesera si recunoscura silueta chircita pe podea, toti isi tinura respiratia, apoi -chiar daca era cu spatele- auzi scancetele de mila ale lui Dafne, care mereu se atasa prea repede de novici, chiar daca avea sufletul unei mame si era piesa de rezistenta a grupului care ne tinea mereu impreuna, era mult prea sensibila si chiar si ea stia asta. Apoi si-l imagina pe Mirko cazand in ghenunchi, in timp ce disperarea si regretul il cuprind, facandu.i baiatului rugaciunile de rigoare in timp ce ochelarii i se aburesc din cauza respiratie sacadate. Urmat mai apoi de Lukas care doar privea trist ramasitele unui viitor stralucit. Iar nu in cele din urma Elise, care privea plina de dezaprobare baiatul chircit si lipsit de aparare de la picioarele lui Angelo. Iar doar acum urma partea lui preferata, momentul acela din fiecare misiune cand Elise gaseste cate-o remarca usturatoare pentru orice.

-La naiba, e al treilea in doua luni! Spuse ea frustrata, in timp ce lovi cea mai apropiata piatra. Ce s-a intamplat cu el? Era pregatit! La o adica putea controla Haosul, nu avea nevoie de mult creier ca sa se descurce pana veneam noi! Adica totusi, era doar o semnalare de Capacitate 2, zau ca nu era mare lucru, si Dafne s-ar fi descurcat mai bine decat nenorocitul asta!

-Heii! Spuse Dafne indignata, care intre timp se opri din plans, iar acum statea mai la o parte de grup analizand cadavrul si luand probele necesare.

-Nu a fost Capacitate 2, zise Angelo degajat, a fost 3. Capacitate 2 nu ar fi reusit sa stoarca acea privire nici daca ar fi fost un copil de 10 ani, dara-mite unul antrenat!

-Halal antrenament daca nici sa se fereasca nu a stiut, contraargumenta aceasta. Dar ce sa faci, asa era Elise mereu, vazu-se atat de multa moarte incat nu o mai surprindea nimic, nici macar moartea unui coleg. Si nu am nevoie de mila ta, Angelo! Adauga ea, privindu-l feroce.

-Stai ce? Eu nu am zis nimic! Se apara baiatul, doar pentru a-si aduce aminte de puterea ei, atunci se enerva si deveni rosu de furie. Tuu !! Cum ai putut? Este o incalcare a intimitatii! Parca fusesem de acord sa.... Dar nu mai apuca sa continue cearta deoarece Dafne ii fluiera si le facu semn cu mana sa vina, semn ca descoperise ceva.

- Angelo spune adevarul! Zise Dafne ridicandu-se de jos cand acestia se apropiara.

- Te-ai indoit vreodata? Ranji baiatul.

Dafne isi dadu ochii peste cap si ignora remarca lui Angelo continuandu-si explicatiile:

-Uitati-va la semnele de zgarieturi de pe pereti si la darele de sange care duc sprea scurgere... Prea mare ca sa fie 2 si prea mic ca sa fie 4, dimensiunile creaturii se diminuaeaza pe masura ce se aprobie de apa, deoarece o data devorat, misiunea lui se incheie si se poate intoarce inapoi in vid de unde a venit.

-Si ce mod mai dramatic decat printr-un portal prin apa! Concluziona Lukas. Ce prostie pe el! Acum ii putem lua urma! Ranji satisfacut Lukas.

-Unde, in vid?! Intreba sceptica Dafne.

-Nu, binenteles ca nu! Asta ar fi o prostie din partea noastra. Se apara baiatul cu o privire de copil inocent. Mirko, vino putin!

-Ce-i? intreba baiatul putin agitat.

-Poti localiza locul unde s-a dus creatura? Intreba Lukas curios, desi stia foarte bine raspunsul.

-Binenteles ca pot! Zise baiatul jignit. Dar... Sper ca nu mergem acum dupa el, nu? Adauga, vocea tradandu-i ingrijorarea.

-Logic ca nu! Adica, nu fara echipamentul necesar. Il inghionti Lukas pe Mirko.

Baiatul ofta, inchise ochii, si concentrandu-se isi ridica mainile spre locul pe unde pleca creatura. O imagine mica aparu, tremurand slab, printr-un portal nu mai mare decat o minge de football. Indeajuns de mare pentru a vedea sigla firmei in care patrunse creatura: FABRICA DE CHERESTEA A FAMILIEI SHUANG. Dupa care cu un clic abia perceptibil, portalul se inchise, lasand in urma un miros dulceag de la lemnul taiat, specific fabricii.

-Scuze, dar urma nu e recenta si e greu sa ma concentrez prin vid sa o gasesc. Zise baiatul vlaguit de putere.

-E ok, ai facut tot ce-ai putut! Il linisti Dafne, mangaindu-l pe brat pe Mirko. Baiatul doar ii zambi trist, strangandu-i recunocator mana.

-Si acum ce facem? Intreba Elise.

-Il luam pe Jard si mergem acasa. Raspunse Angelo.

-Eu nu pot face un portal, se scuza Mirko, e randul tau Elise. Elise doar ofta si se indrepta spre corpul baiatului mort, ca ceilalti.

Ajunsi acolo, se stransera in cerc in jurul lui Jard, cu toti frematand de bucurie ca pleaca din locul acela infiorator. Printr-o scurgere de la suprafata se puteau zari cateva raze de soare, semn ca dimineata era aproape, iar cu totii aveu cearcane sub ochi de la noaptea aceasta nedormita. Elise se pregati de drum, scotandu-si sabia pentru a o fixa mai bine, cand dintr-odata Jard il prinse de glezna pe Angelo.

Angelo speriat is scoase sabia si dadu sa reteze mana lui Jard, dar isi dadu seama de gresala abia cand era prea tarziu. Noroc ca Elise fusese mai rapida si ii para lovitura cu sabia ei, indepartandu-i sabia lui Angelo de mana nefericitului proprietar.

Acum cu totii il priveau inlemniti pe baiatul care se presupunea ca era mort. Nici unul dintre ei fiind capabil sa se miste, pe o parte de groaza, pe cealalta parte de precautie. Jard isi dezlipi mana de pe glezna lui Angelo si isi ridica putin capul pentru a o privi pe Elise in ochi, dupa care reusi, cu un ultim efort reusi sa ingane niste cuvinte greu de deslusit:

-Pe... perio.... Pericol.. in..intunericul.... vine! Si cu acestea fiind spuse baiatul isi dadu ultima suflare. Cazand jos isi desfacu usor pumnul, lasand la vedere un sul mic legat cu o ata sangerie. Inainte de a face urmatoare miscare, Lukas il inghionti cu piciorul pe Jard, ca o masura de precautie, pentru a se asigura ca e mort, un mort care va ramane mort, in orice caz!

Elise se uita la Angelo cu o privere de astepti o invitatie speciala?. Angelo rosi si cu o miscare rapida a maini, micul pergament isi lua zborul din palma lui Jard. Baiatul desfacu pergamentul tot fara sa il atinga si il lasa sa pluteasca la o oarecare distanta, suficienta pentru ca toti ceilalti sa vada ce scrie.

Era un scris mic si ingrosat de mana. Singura problema fiind faptul ca scria in latina. Dupa ce studiara atent pergamentul cu totii se intoarsera spre Lukas care doar le zambi. Se apleca deasupra pergamentului vrand sa citeasca cu voce tare ce scria pe el.
Mirko se alarma si spuse.

- Nu ar fi mai bine daca nu l.ai citi cu voce tare? Cine stie.. poate e o incantatie demonica.. Sincer mi.a cam ajuns pe ziua de astazi! Spuse potrivindu.si agitat ochelarii pe nas.

Lukas isi dadu ochii peste cap in timp ce ceilalti rasera. Acesta isi drese vocea din nou si citi:

"Tenebras, cum verborum finem, et sentiant aeque lucem pepertua, dentia, apparet in nocte"

- Foarte draguta pronuntarea, il complimenta Mirko, dar acum pentru noi resul care suntem mai dezinteresati de limbi straine, ne poti da si traducerea?

- " Cand intunericu.i aproape,
Si simti ca lumina dispare,
O stea calauzitoare
In noapte apare"

- Asta ce mai vrea sa insemne? Intreba Mirko dupa o lunga si ingrijoratoare tacere.

- ASTA, asta inseamna ca avem o problema mult mai mare decat credeam! Incheie Angelo in timp ce in sufletele tuturor nelinistea si frica isi facea treptat aparitia, alungandu.le totodata siguranta pe care o avusesera pana in acea clipa devastatoare.