CONACUL BLESTEMATILOR

4. UN VIZITATOR NEASTEPTAT

"Visul va triumfa întotdeauna realităţii dacă îi acorzi o şansă." Stanisław Lem

Nimeni nu se zarea pe strada ingusta care separa cele doua siruri lungi de case. Totul era pustiu iar vantul sufla naprasnic, spulberand tot ce ii iesea in cale. Afara era frig si ploua usor, ca in majoritatea zilelor. Totul era linistit si plin de pace, oamenii stateau la adapost in casele lor ferite de pericole si se incalzieau in fata sobei, doar o mica silueta care se parea ca era mai curajoasa se avanta prin marele oras.

Lacey isi stranse mai bine geaca, deoarece orice ar fi facut frigul tot ii intra pe sub haine, facand.o sa se cutremure. Mergea cu pasi grabiti si apasati si cu capul plecat. Vroia sa ajunga odata la conac si sa scapde de senzatia de frica care ii patrunse in suflet.

De mult se gandise sa se alature unei echipe din oras, dar niciuna nu aveau locuri disponibile deoarece nu mai aveau atat de multe misiuni periculoase, iar ea stia de ce. Le era mult prea frica sa mai accepte misiunile care implicau mai mult de 3-4 oameni.

Cand vazu.se afisul pentru noi recrutari stiuse ca aceea era sansa ei sa se afirme, desi nu se asteptase sa gaseasca loc tocmai la conac. Era o echipa foarte cunoscuta in intregul oras, deoarece erau cei ce se ocupa de cazurile mai grele, dar asta nu conta.. ceea ce conta era sa fie acceptata in echipa.

Aceasta se uita in stanga dupa care in dreapta, iar apoi trecu strada, ajungand pe partea in care portile masive de fier blocau accesul catre curtea imensa a conacului.

Portile erau negre si facute din fier, cu modele complicate, rotunde si arcuite, iar in centru era un disc mare in relief care avea in mijloc o piatra alba aproape transparenta, pe post de maner.

Lacey isi scoase mainile din buzunar si isi puse mana dreapta pe piatra rece si transparenta. Inchise ochii si se concentra, simtind cateva furnicaturi in varful degetelor cand o flacara micuta isi facu aparitia in palma acesteia cuprinzând mica sfera lucioasa, urmata imediat de un pocnet sur si de scartaitul usilor care se deschid pentru a o lasa sa treaca.

Cu un zambet de invingator ea se strecura printre porti si uraca mai departe pe cararea care ducea la conac. Totul in jurul ei era numai copaci. Conacul era localizat nu departe de centrul orasul, dar cu toate astea domeniul parea sa se intinda pe sute de kilometri, Lacey citi despre astfel de locuri. In vremea pe cand inca mai existau magi acestia au vrajit anumite locuri sa fie altfel, desi la prima vedere ele pareau doar case normale acestea aveau radacinile in padurile din apropiere, astfel incat odata intrat pe porti erai teleportat in adevarata locatie a acestuia. Conacul era o legenda vie, o amintire a faptului ca lucrurile obisnuiau sa fie mai bune.

Aceasta mersese grabita si ganditoare pana cand cararea se termina la baza treptelor casei. Era mare si avea o alura eleganta. Era construita din lemn si caramida si inalta de vreo doua etaje. Parea veche dar totusi moderna iar scarile erau acoperite de un acoperis care mai adapostea si intrarea din fata casei.

Urca treptele in graba, isi sterse mainile, care ii transpirasera de la emotii, dupa care, adunandu.si curaj, apasa pe sonerie.

Aceasta trebui sa astepte putin pana cand o fata ii deschise usa, uitandu.se curioasa si incruntata la ea. Aceasta era draguta si finuta, putin grasuta si potrivit de inalta, poate putin mai scunda ca ea. Avea parul saten deschis si cret, dar nu genul de cret caruia nu ii puteai face nimic, lung pana la umeri si ochi caprui inchis cu pielea inchisa la culoare, dar nu de un negru batator la ochi, mai mult un maro deschis.

- Cine esti si ce vrei? O intreba fata care se afla de partea cealalta a usi. Aceasta incercase sa sune amenintator dar nu ii reusise deoarece curiozitatea invine.

- Sunt Lacey si am venit pentru locul liber din echipa. Ii raspunse ea vesela. Fata o analiza o clipa dupa care ridica din umeri si se dadu la o partea din usa, facandu.i loc sa treaca.