CONACUL BLESTEMATILOR

3. GHICITOAREA

' Sunt nopti in care ma simt atat de singur incat, din mila, moartea imi tine companie'. Gabriel Petru Baetan

Era o zi ploioasa si urata, norii fumurii acopereau tot cerul, inclusiv soarele. Totul era tacut si mohorat.

Oameni nu umblau pe strazi de frica demonilor, ci preferau sa se inchida in case, la loc sigur.. Dar ceea ce nu stiau ei era faptul ca nicaieri nu era sigur.. Orasul incepe sa devina din ce in ce mai populat de monstri subteranului, si ce era cel mai rau era ca nimeni nu stia cum sa opreasca infestarea.

Era ca si cum ai locui intr.un stup. Cand credeai ca ai scapat de ei, apar altii si mai periculosi. Abia daca firmele de armament au timp sa inoveze ceva nou care sa ii distruga. Toata situatia se afla pe muchie de cutit.

Era ca si cum te.ai afla la marginea unei gropi fara fund si ar trebui sa sari ca sa nu fi omorat, ironia fiind in faptul ca vei muri oricum.

Trecusera mai bine de 3 saptamani de cand cu inmormantarea lui Jard si inca niciun candidat pentru locul lui nu isi facuse aparitia. Erau cu totii mult prea speriati ca sa o faca. Si nu ii invinuia, si el fusese la fel cand se alaturase. Fusese mic si inconstient de pericolele acestei lumi care se ducea de rapa. Dar acum nu mai era, se schimbasera multe de atunci.

Angelo statea intins pe canapea, acoperit cu vreo doua paturi deoarece, chiar si cu foc in semineu, ii era frig. Atmosfera din conac si vremea de afara ii insuflau o stare de amorteala si goliciune, facandu.l pe acesta sa tremure..

Elise statea cocotata pe pervazul geamului, acesta fiind dotat cu perne si paturi, si se uita pe fereastra, ghemuita intr.un colt si cu capul sprijinit de geam.

Lukas era asezat intr.un fotoliu amplasat fix langa semineu, cu o carte in mana iar Dafne era in bucatarie pregatind ceaiul si biscuitii.

Mirko se afla in biblioteca, cautand date despre ghicitoare si despre cele petrecute cu ceva timp in urma. Totul era atat de posomorat incat cu greu iti venea sa nu plangi, dar cu toate acestea nimeni nu vorbea. Cu totii erau tacuti si inchisi in ei, fiecare studiind situatia in care se aflau din punctul lor de vedere.

Dafne intra inapoi in sufragerie, tinand tava cu ceai si biscuiti in mana. Se strecura pe langa fotoliul ei si aseza tava pe masuta aflata in mijlocul incaperii dupa care se lasa cu un oftat prelung in fotoliu.

Elise isi ridica capul si se uita in directia masutei. La fel facu si Lukas. Angelo stia ce vroiau. Isi dadu ochii peste cap si isi scoase o mana de sub patura, frigul care patrunse prin spatiu facandu.l sa tremure, si o indrepta spre masuta.

Indata, patru cani umplute cu ceai incepura sa zboare in directi diferite. Una indreptandu.se spre Lukas, alta spre Dafne si celelalte doua spre el si Elise.

Un bufnet puternic se auzi de la etaj, si in clipa urmatoare cineva se impiedica pe scari. Cu totii sarira ca arsi cand un portal de dimensiune medie se forma in mijlocul incaperi si prin el cazu nimeni altul decat Mirko, care tinea o carte in mana.

Aparitia lui Mirko il distrase pe Angelo de la misiunea lui si il facu sa scape cestile cu ceai pe covor. Prietenii lui Mirko se uitau furiosi la el.

Mirko se ridica de jos cu cartea in mana si isi potrivi ochelarii pe nas.
Mainile ii tremurau, partial de la frig, partial de la emotie.

- Uitati.va ce dezastu ati facut, se planse baiatul. Angelo se uita fioros la el si si.l imagina plutind prin incapere. In clipa urmatoare Mirko plutea stingher prin camera.

Baiatul pali si isi stranse cartea si mai tare la piept, degetele albindu.i.se. Ii era frica de inaltimi.

- Ok, ok, am inteles... un moment prost sa fac glume. Zise el uitandu.se la Angelo. Acum pune.ma jos, adauga frustrat, te rog!

Angelo ii indeplini dorinta fara sa scoata niciun cuvant. Cu totii se uitau la el. Mirko isi aseza din nou ochelarii pe nas dupa care lua o atitudine serioasa.

- Am descoperit ceva in timp ce cautam printre documente, ii anunta pe acestia in timp ce se intrepta spre masa cea mare din camera lor de lucru.

Ceilalti il urmara tacuti si suparati, deoarece ceaiul lor pretios era acum imbibat in covor. Dupa ce toti intrara in camera si isi ocupara locurile Mirko deschise cartea, si cu un bufnet, aceasta cazu pe masa.

Copii se aplecara asupra cartii ca sa vada mai bine. Cartea era deschisa la o pagina in care se vorbea despre un Maker. Acesta fiind descris ca salvatorul lumii.

- Nu intelegeti?! Intreba acesta descurajat in timp ce se uita la prieteni lui. Acestia intelegeau. Stiau despre ce vorbeste dar era imposibil. Maker.ul este raspunsul la ghiciotarea noastra. Tot ce trebuie sa facem este sa gasim unul. Adauga el plin de speranta.

- Dar au disparut toti acum cativa ani, Mirko. Zise Lukas obosit. Ultimul pe care l.am cunoscut a murit acum 70 de ani. De atunci nu au mai existat altii. El a fost singurul. Asa se crede deoarece nimeni nu a mai iesit in evidenta.

- Asta e imposibil.. ei nu dispar pur si simplu.. se ascund.. la fel ca voi... exista unul acolo undeva care ne va salva.. tot ce trebuie sa face e sa.l gasim.. sti cum zice chicitoare " Cand intunericu.i aproape,/ Si simti ca lumina dispare,/ O stea calauzitoare/ In noapte apare".

- Stiu ca vrei la fel de mult ca noi sa gasesti un raspuns la situatie, dar un Maker nu o sa ne ajute prea curand, ii zise Elise.

- Poate ca nu, accepta Mirko, dar nu ne putem da batuti.. o sa il gasim si o sa oprim invazia.

- Cu sau fara ajutorul lui, spuse Lukas accentuand cuvantul fara..

- Sunteti ca Toma Necredinciosul... doar ca in varianta mult mai enervanta.. zise Mirko in timp ce isi dadu ochii peste cap exasperat.

- Daa.. doar ca singura diferenta intre noi si el e faptul ca noi suntem vii si el, uhmm, nu... zise Elise in timp ce se cocota pe scaun.

- Deeci.. revenind la subiect.. ce propui sa facem? Intreba Angelo.

- Sa ne continuam misiunea dar sa dedicam o parte din timp pentru a gasi mai multe informatii despre Maker, concluziona acesta. Si eventual sa.l gasim.

- Dar ghicitoarea spune ca va aparea doar in cele mai negre momente.. spuse Eilse.

- Pot fi mai rele de atat? Lume e pe moarte din cauza lor.. Acesti cativa ani, de cand ne.am inceput misiunea, au fost apogeul lor. Se inmultesc ca furnicile.. Trebuie sa gasim o solutie.. zise Mirko.

- Nici nu ai idee, spuse Dafne care pana acum statu.se linistita in scaunul ei. Parea trista, dar nimeni nu se obosi sa o intrebe de ce.. aveau sa o faca mai incolo.

- Poftim?! Intreba Mirko. Fuse.se atat de prins in explicatii incat ii venea greu sa proceseze ce Dafne tocmai spuse.se.

Dafne dadu sa raspunda cand, dintr.o data, soneria de la usa se auzi in intreaga casa. Acestia se uitara pentru o clipa unul la celalalt dupa care se ridicara, si cu multa sila si lene, se indreaptara spre usa.

In sufragerie Elise, Lukas, Angelo si Mirko se asezasera fiecare in locul lui, iar Dafne se duse sa deschida usa.. Cand aceasta deschise usa, acestia palira, entuziasmul si tristetea amestecandu.se pe chipul lor. In cadrul usii isi facu aparitia o silueta sprintena si intunecata, care avea de gand sa le dea planurile peste cap...