Viata fara sfirsit.

Capitol 2 "Secretul"

Am iesit de la 2 ora.Inca ma intrebam ce vroia sa spue brunetul ala mie.Vad pe cineva care se apropia de mine.Era prietena mea Bianca.

-Buna Inna.Spune ea zimbind.

-Salut.Spun eu.

-Mergi la ora?Sa sunat.

-Desigur.

Intram in clasa aveam Istoria.

-Stai cu mine?Intreaba cineva.Privesc si vad in fata mea brunetul ala dragut cu care am vorbit astazi.

-Bine de ce nu.Ne asezam si profa incepe sa vorbeasca.

-Tu esti din clasa noastra?Intreb eu brunetul.

-Da.

-Nu team observat.

-Pai nu ma starui sa ma fac observat,nu am prieteni din aceasta clasa si numi place.

-Cum te cheama?Intreb eu si rosesc.

-Robert.Tu cum te numesti?

-Inna.

-Dragut nume.Spune el zimbind.

-Multumesc.

Se terminase si Istoria.Acum mergem spre Mate.Intram in clasa ne asezam in ultima banca.Profa incepe lectia.

-De ce vorbesti cu mine?Intreb eu.

-Esti draguta.Mormaie el pe sub nas.

-Pai mai sunt si altii.

-Da dar doar tu ma intelegi.

-Ok.

Chiar daca nu intelegeam de ce Rob vorbeste doar cu mine tot acceptam pentru ca era dragut.Era inalt parul brunet era ciufulit abdomenul se vedea prin tricou era bine lucrat.Ochii erau de un albastru cenusiu.Plus la asta nu se imbraca rau.Se suna in sfirsit am scapat de ultima lectie.Ne intreptam spre teren.Gasim si noi doua scaune ne facem comozi iar Rob incepe.

-Cred ca te intereseaza de ce te-am chemat aici?

-Da si foarte tare.

-Pai trebue sa iti spun ca...Te plac.

-WTF.Serios?

-Da.De cinci ani caut momentu potrivit sa iti spun.

-Si ai ales o proasta zi de luni?Rid eu.

-Pai asa mia fost soarta.

-Si gata asta a fost tot?

-Nu.Trebue sa iti spun cel mai strasnic secret al meu.

-Ce?

-Stii eu nu sunt un tip obisnuit care doar merge la scoala.Eu sunt....Vampir.

-Asta e o farsa sau ceva?

-Nu Inna totul e adevarat.Imi spune Rob cu o fata oarecum convinsa.

-Tot nu te cred.

-Ok priveste.

Se pune in pozitia de alergat si cam in 1 minut face 5 cercuri in terenul de fodbal.Era incredipil nu puteam sa inteleg era imposibil.

-Ok acum ma crezi?

-Acum da.Dar totusi prietenul meu e un vampir.Va trebui sa ascund asta de tata nu suporta sa am prieten dar ce o sa spue oare de un vampir?Spun eu sarcastica.

-Sa nu spui nimanui.

-Bine bine.Dar tot nu te temi de un pistol nu?

-Hahaha foarte amuzant.Spune el vizibil jignit.

-Bine nu te supara nu o sa spun nimanui nu vreau ca prietenul meu sa fie omorit.Il string in brate.

-Ok trebuie sa plec.

Rob ma saruta pe obrajib si pleaca dar simt ca nu vrea sa se desparta nici macar o secunca ce sa mai spunem de o noapte intreaga.
Hey pufosilor.Dupa cum ati observat ideea e luata din Twilling.Scuze pentru greseli.Capitolul 3 vedeti miine.:))