"Friends"

I'm not afraid

Inca nu știam ce vrea sa zică cu acele cuvinte...dar pana la urma nu putea fi atât de rău încât sa trăiesc clipe de groaza aici...
Analis ne cheamă la masa.. Mergem amândoi jos ne punem la masa și începem sa mâncăm....S-a lăsat liniștea..

În acest timp mă gândeam la aceasta coincidenta...dimineață lovesc un tip drăguț cu ușa îi sparg capu și seara mă duc la el acasă...ciudaat

Am gătat de mâncat....Analis ia farfuriile iar noi mergem sus.

-Kian...îmi arăți și mie unde o sa dorm?
-Pe jos. Zice cu un zâmbet tampit pe fata
Omu ăsta își bate joc de mine..vrea sa mă scoată din pepeni sau ce?
-Sunt foarte obosita vreau sa dorm
-Și ce îmi zici mie? Pleacă și nu te mai întoarce
-Asta am sa fac..(Plec și trântesc usa)

Perfect...merg în baie îmi dau jos machiajul de pe fata și merg în camera lui Analis deoarece altundeva nu avem unde sa dorm..

*Dimineata*
Aaa e 7:50 trebuie sa ajung la scoala aa..dar stai azi e sâmbătă nu e scoala..m-am zapacit
Mă trezesc merg jos în bucatarie dar Analis nu era acolo..văd un mesaj lasat pe masă:
"Andrea,Kian..eu am plecat în România..cred ca puteți sa va descurcați și singuri.Va iubesc"

Serios?? Ce e România asta?toată lumea pleacă acolo? Nu va mai place America.Ce oameni! Asta îmi mai trebuia sa rămân singura cu un arțăgos drăguț.Sper ca nu o sa mă îndrăgostesc de el...

-Neațaa lume. Vine Kian, mă ia în brate și zâmbește
-Hmm..Kian...mama ta a plecat în România...îmi e foame și nu ai nimic de mâncare În frigider,du-te la magazin te rog
-Nu.
-Ști nu ca și tu trebuie sa mănânci?
-Coreeect..bine atunci merg

Kian a plecat de 3 ore.Am și mâncat ce am apucat pentru ca nu mai aveam rabdare...mă îngrijorez. trebuia sa se întoarcă pana acum ,doar nu cumpăra tot magazinu.
Hotărăsc sa mă întâlnesc cu cea mai buna prietena la mall la ora 5...Kian tot nu venise..eh probabil S-a întâlnit cu cineva

*Seara*
Intru în casă...Kian sta întins pe jos cu sticle de băutură ,tigari împrăștiate lângă el

-Ce Dumnezeu S-a întâmplat aici Kian?
-Lasa-ma!Pleacă!
-Acum locuiesc aici.Nu plec nicaieri!
-Bine..atunci plec eu.Se ridica și dă să iasă. Dar eu îi ies în fata blocând calea.
Văzând ca nu are pe unde sa scape începe sa mă sărute pe buze.Resping sărutu mă calmez și mă uit în ochii lui ciocolatii:
-Nici tu nu pleci.Uite în ce hal ești Cum vrei sa ieși așa?
-Nu îmi poți spune ce sa fac. Esti doar o curva care se crede șefa exact ca restul fetelor.Tipa și bate cu pumnul în perete lăsând o gaura..

Auzind acestea am început sa plang:
-Doar o curva ha?Ok atunci..
Mi-am luat geanta și am plecat.Nu știam exact unde dar vroiam sa iau aer și sa uit de cele întâmplate...dar nu puteam sa uit ceva...ce a vrut sa fie cu acel sărut? Era doar o metoda de a scăpa de mine sau el chiar simte ceva pentru mine?
Ooh Andrea ia-ti gândul el tocmai te-a făcut curva...slabe șanse...dar...Dacă simt eu ceva pentru el?

Gândurile mele au fost întrerupte de doua brațe care m-au luat pe sus..bănuiesc ca eram răpită...mda..chiar eram...Am încercat sa îmi dau seama cine este acea persoana dar când sa îmi dau seama au mai venit 2 matahale. Omul acela era Justin????Ce căuta el aici?

_____________________________________
Heii. 2 capitole într-o zi wow.Am nevoie de comentarii ca sa știu dacă sa continui sau nu povestea.Bye❤