Cap.2.Inceputuri

8 0 0
                                    

Noaptea își făcea simțită prezenta , iar eu eram extenuata așa ca m-am prăbușit pe iarba moale de pe marginea șoselei. Picioarele-mi erau tremurânde și cu mici zgârieturi ici-colo, dar nu-mi pasa eram fericita ca reușisem sa parcurg o distanta destul de mare , astfel încât politia sa nu aibă timp sa mă găsească.
Totul era cufundat în liniste, doar câteva zgomote scurte ale unor păsări ce sagetau cerul. Chiar dacă nu mai trecuse nicio mașină , nu mi-am pierdut speranța . După câtva timp o mașină alba oprise în fata mea , iar în ea se afla un nene mai învarsta. Fără sa mai zic nimic am urcat mi.am pus centura , iar el de uita cu o fata ciudata de parcă nu mai văzuse un om de 100 ani .
- Da-i bice! Am zis pe un ton încet .
- Și unde ai vrea sa te duc domnișoara ?
- Oriunde numai aici nu .
A băgat cheia în contact și a pornit . Tot drumul niciun ul nu zisese nimic . Acum , uitandu-ma pe geam încep sa am regrete pentru ce am făcut . Adică ... cu toate ca nu mai știu absolut nimic din vechea mea viața poate ca nu trebuia sa procedez așa ,nu trebuia sa fug de familia mea și ... nu trebuia sa îl omor pe Derek , pentru ca din cauza mea am avut acel accident, da , eu sunt de vina .
În acel moment o mie de lacrimi au apărut pe fata mea , nu m.am mai putut abține și am explodat într-un plâns .
- Ce s.a întâmplat fetito?
- Nimic ... mai avem mult .
- Eu voi oprii după 20 de km . Ai grija ce vei face după ..
- Asta nu va privește. ..
Era miezul nopții când am ajuns în acel orășel . Mi era chiar frig pentru ca erau în jur de 10 grade.
- Știi fetito dacă vrei sa dorim la mine nu e nici o problema .
-Nu ..Mulțumesc.
- Măcar tine aici 20 de dolari și o pătură , poate te vor ajuta ..
- Mulțumesc. ..
- Hei ! Nu mi.ai zis cum te cheamă !
- ... Ann ... Sa nu uiți ...
Era noapte , era frig și nu știam cum voi face fata ,trebuia cumva sa trec de orașul asta, deocamdată m.am așezat la periferia orașului și am adormit lângă ghena de gunoi . Sper ca politia mi.a pierdut urma ,trebuie sa mă odihnesc , cine știe ce -mi rezerva ziua de mâine.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 22, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ann. ( vol.1 )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum