Elementul dragostei

5. Doi colti si doi ochi azurii

Inghitind in sec, Jade a inaintat catre ei, nerupand legatura electrica creata de contactul ei vizual cu Madame Gustord.

-Presupun ca tu, domnita, esti Jade Cooper. Linistea e spulberata de Golgozii, care se pune in fata lui Jade si o face sa faca un pas in spate tresarind. Vocea pitigaiata a spiridusului o face pe bruneta sa-si increteasca nasul din pricina faptului ca ii zgarie urechile.

-Da, eu sunt.. Bolboroseste Jade, nestiind sub niciun chip cum ar trebui sa se poarta cu ei. Ar fi nervoasa pe ei si le-ar da foc, dar totodata nu vrea sa faca vreo prostie si sa se duca naibii toata treaba asta cu tronul.

-Ne bucuram ca esti aici in seara asta. Zice formal Madame Gustord, zambind cald, dar putin fortat. E evident ca pe niciunul din cei trei nu-i incanta prezenta lui Jade. E logic sa nu doreasca sa ii cedeze ei conducerea, dar in situatia de fata, atat ei cat si Jade sunt constienti ca nu exista alta cale.

-Si eu.. Spune Jade, in continuare fara nicio tragere din inima. Ar fi vrut sa le spuna ca e bucuroasa sa-i cunoasca, dar parca aceste cuvinte o intepau pe limba atunci cand voia sa le rosteasca.

-Nu esti prea vorbareata, nu-i asa, domnisoara Cooper ? Se aude intr-un final si vocea Contelui Perserius, clar lovita de trecerea anilor, caci era o combinatie dintre una ragusita de barbat tanar si una ragusita de batran. Ciudat, chiar si pentru Jade, faptul c-a stat sa surprinda toate detaliile astea.

Tanara doar da negativ din cap si isi prabuseste privirea in podea. Aici mintea total, fiindca ea e genul de persoana careia nu-i tace gura, insa in acest moment se simte intimidata de statura dominanta a celor trei din fata sa, desi unul din ei e un spiridus care ii ajunge abia pana la genunchi. Dar nu era vorba de inaltime, ci de superioritatea pe care o emana alura lor.

-Si cum te simti stiind ce-ti este rezervat ?

Jade il priveste sceptica pe Conte. Stia ca aici se refera la mostenirea regatului, dar nu prea avusese timp sa se gandeasca cum sa raspunda la intrebarile lor.

-Nerabdatoare. Raspunde Jade scurt si la obiect, indesand tot ce-ar fi putut spune intr-un singur cuvant esential.

-Hmm.. Mediteaza Golgozii.

Toti isi indreapta atentia spre spiridus, care o privea pe bruneta noastra ca pe un artefact extrem de pretios dintr-un muzeu.

Vazand ca acesta nu zice nimic, Jade isi face curaj sa intrebe :

-Cum ati stiut ca sunt eu ?

Chestia asta chiar o macina. Adica, pana acum nu s-au mai intalnit, iar ea este costumata. Cum au recunoscut-o ?

Perserius rade usor, urmat de Madame Gustord, dar Golgozii nu se clinteste si continua s-o examineze pe Jade.

-Esti singura din sala asta care are aura inconjurata de cele patru elemente, plus ca numai tu esti curioasa care s-a apropiat de noi de parca puteam s-o mancam. Chicoteste Madame, reusind sa-i schiteze lui Jade pe frunte o incruntatura adanca.

-Aura ? Intreaba aceasta total derutata.

-Ah, nu stii ? Rosteste confuza Gustord.

Jade dezaproba.

-Fiecare fiinta apartinand Asgard-ului are o aura in jurul sau, una care ii evidentiaza puterile pe care le detine. Si doar vrajitoarele o pot vedea.

Pe Jade o manca limba sa intrebe de ce, insa in mintea ei a rasarit altceva : de ce matusile ei nu i-ai zis despre asta daca ele puteau sa vada aura ei ? Nu ca ar fi ceva prea important, dar acum, cu fiecare detaliu care iese la iveala, Jade se simte tot mai tradata de cele care au crescut-o.