Vii?
Sau trebuie să mai aştept un veac
pe treptele din fața casei tale,
în frigul ce-mi străpunge membrele
şi-n vântul ce anunță iarna?
Mai stai mult?
Ultimele frunze au căzut deja pe covorul cenuşiu;
un fulg îmi mângâie obrazul stâng;
degetele îmi tremură într-un sincron perfect;
ceasul bate ora fixă;
Tu nu mai vii...
Văzduhul vinețiu vesteşte furtuna;
păsări rătăcite parcă îmi murmură numele;
buzele degerate nu îndrăznesc să te strige;
inima e singura pată de culoare din acest univers monocrom.
Cioc! Cioc!
E cineva acasă?
Am venit să revendic ceea ce mi-ai luat cu forța;
lumina e aprinsa;
îți aud respirația sacadată prin zidul dur;
mereu ai fost un laş, Apollo al meu!
Deschide fermecata uşă
sau îți e teamă că vei apune într-un final?
că îți voi absorbi strălucirea ancestrală?
Dragul meu Apollo,
orice soare apune la un moment dat...
CITEȘTI
Alter Ego: Resurecție
PoesieTrăirile unui "alter ego" al acestei omeniri. Pătrundeți cu încredere în lumea inefabilă a versurilor! "Trecut-a ceva vreme de când nu am mai scris, Dar iată că acum, revenit-ai negreșit. Sper c-am să vă 'ncânt cu aceste noi poeme Și de așteptările...
