Hm...
Toți urâm ziua de luni,
dar totuşi o înfruntăm,
ridicându-ne din aşternutul călduros,
fumând țigara "binefăcătoare"
şi relaxându-ne cu un espresso lung
sau un ceai verde.
Ziua de marți ne ia prin surprindere,
nerealizând cum chinul zilei anterioare
s-a evaporat pur si simplu.
Privim ceasul nemilos,
săgețile indicând ora şapte şi jumătate.
Fugim mâncând pământul,
în sinea noastră, sperând să fi întârziat,
să ne fi fost tăiată ziua de muncă,
pentru a ne întoarce să lenevim în umila locuință.
Nu e vina noastră, până la urmă,
nu?
Ziua de miercuri sperăm să întârzie măcar puțin;
din păcate, repetăm ritualul vicios
Şi pornim spre job;
de data aceasta,
cu un imens chef;
cel puțin, aşa ne mințim.
Timpul se scurge lent,
traficul e infernal,
schimbăm două metrouri,
răbdarea ne este pusă la încercare.
Seara ne întâmpină cu brațele deschise,
iar patul ademenitor ne călăuzeşte.
Ziua de joi e interminabilă;
ațintim tavanul cu privirea,
ne roadem agitați unghiile deformate,
batem cu pixul în biroul de lemn,
aşteptând sosirea iminentă a nopții.
Vineri - mult visata zi
ne redă speranța și zâmbetul pe buze,
dar trece ca printr-o minune
şi suntem teleportați în weekend.
Oh, ce nu am da pentru o viață plina de weekend-uri?
Din păcate,
nici nu ne trezim bine sâmbătă,
că ceasul bate ora 00:00, duminică.
Ce urmează?
ah, luni.
CITEȘTI
Alter Ego: Resurecție
PoesíaTrăirile unui "alter ego" al acestei omeniri. Pătrundeți cu încredere în lumea inefabilă a versurilor! "Trecut-a ceva vreme de când nu am mai scris, Dar iată că acum, revenit-ai negreșit. Sper c-am să vă 'ncânt cu aceste noi poeme Și de așteptările...
