Stația întâlnirilor accidentale

71 14 4
                                    

Printre griji, probleme şi dureri,
am zărit un chip selenar,
adâncit în gânduri infernale,
provocându-mi plăceri carnale.
O privire şi atât,
raţiunea mi-a alunecat
în prăpastia necunoscutului,
cercetând fiecare părticică a noului
ce mi-a tăiat calea.

O zi, două, trei...
am zăbovit în staţia întâlnirilor accidentale,
tânjind după o cale de salvare
N-a mai venit...
nici azi, nici ieri, nicicând,
am rămas cu amintirea-i în gând.
Parfumul de scorţişoară
mi-a otrăvit nările,
mi-a secat puterile.
Viaţa şi-a schimbat cursul,
el devenind intrusul;
Mi-a provocat sevraj,
am uitat să mai trăiesc în Universul profan.

Peste zece ani,
îl zăresc din nou în staţia întâlnirilor accidentale,
cu un buchet de trandafiri cam ofiliţi.
Îmi spune:
- A trecut atâta timp!
pe unde ai umblat, dragă străină?
te caut încă din prima zi,
ce a dat peste cap clepsidra fiinţării mele.
Închid ochii, zâmbind,
Mă-nvârt, cazându-i în braţe destinului,
deschid larg ochii, suspinând;
pe o plăcuță ruginită scrie îngroşat
"Staţia întâlnirilor predestinate".

Alter Ego: ResurecțieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum