Viaţă de liceu

Băiatul enervant

-Hei, Are-chan, ai auzit?
Eu: Hm? Ce anume?
-Păăi, astăzi o să se transfere cineva in clasa noastra. Am auzit că e foarte frumos si inteligent. Am mai auzit ca a trecut examenul cu punctaj maxim!
Eu: Atunci de ce naiba a venit la scoala noastra? Nu e chiar cea mai buna din oraș.
-Hm... Da, ai dreptate. Dar dupa logica asta nici tu nu trebuia sa fii aici. Esti cea mai deșteaptă din clasa!
Eu: Posibil, insa scoala asta e cea mai aproape de casa. In plus, si tu ai venit aici, Kana-chan.
Kana:Păi...m-as fi dus la alta scoala, doar ca nu am note asa bune.
Eu: Da, da, bin-*di-ri-ri-ring*Ah,e mama!
Kana:Ce spune?
Eu: Că după școală să vin direct acasă. O să avem musafiri cică. Oare s-a intors nașu din luna de miere?
Kana: Poate.
Eu: Daa, asta e a 5-a soție. Omul asta are 40 de ani și încă fierb hormonii in el...
Kana*râde*: Poate încă își caută sufletul pereche!
Eu*râd*: Posibil!

Atunci a intrat diriginta în clasă, alături de un băiat înalt, slăbuț și șaten, se vedea pe faţa lui că e cât se poate de plictisit. Totuși, uniforma scolii îi statea perfect, facuta parca special pentru el. Dar... Mi se pare cunoscut. Hmm... poate l-am întâlnit pe stradă și nu mai ţin minte. Oricum, acesta cred că e noul nostru coleg.

Diriga: Bună ziua, copii! După cum probabil aţi auzit, de astăzi veți avea un nou coleg. *către el* Te rog să te prezinți.
-*plictisit*Bună. Sunt Takami Arnold, de azi în clasa voastră. Încântat de cunoștință.
Are o voce frumoasă,dar pare atât de plictisit,de parcă în orice moment ar putea adormi. Mă uit la Kana,care se uită la el suspicioasă.
Eu*șoaptă*: De ce te uiţi așa la el?
Kana*șoaptă*: Mi se pare foarte neprietenos, cred ca ar trebui să ne ferim de el.
Eu: Nee, știi cum se spune :"Nu judeca cartea după copertă " Poate doar vrea să pară cool.
Diriga:Singurul loc e lângă Hashima Areande, te poţi așeza acolo.
Arnold*surprins*:...b-bine!
Diriga: Bun, acum să începem lecția. Deci, regele Franței Ludwig al 14-lea, supranumit si "Regele Soare" a fost un monarh care...
Poftim? De ce a fost așa surpins? Până la urmă chiar ne cunoaștem? Cred că ar trebui să îl întreb. Îl voi întreba în pauză!
În pauză
Eu:Hei,Takashi-san! Aș vrea să te întreb ceva!
Arnold: 15 cm. Acum te rog să nu mă mai deranjezi.
Eu:C-CE?! Nu aia voiam sa stiu! Voiam sa stiu daca nu cumva ne-am mai întâlnit!
Arnold*plictisit*:Niciodată. Acum mă lași în pace?
Eu*strâng pumnul*:...de ce tu... *pregătire de atac*
Kana*se bagă în fața mea*: Nu, Are-chan, lasă-l.
Arnold: Ai auzit-o, femeie violentă? Acum lasă-mă să îmi citesc cartea.
Eu*ieșind afară*:Îl urăsc, îl urăsc îl urăsc! De ce nemernicul ăsta trebuie să stea lângă mine?!
Kana:Ţi-am zis eu! Oh, haide, mai puţin se termină orele! Plus, maine e ziua lui Radu. I-ai luat ceva?
Eu:Da,i-am luat skateboard-ul ăla pe care l-a văzut atunci în magazin când am mers la karaoke.
Kana:Oh,ăla cu negru și roșu,cu flăcări.
Eu:Exact!
*ding-dong-ding*
Kana:S-a sunat!
Eu:Off,iar trebuie să stau lângă cretinul ăla!
Kana*râde*:Nașpa de tine!
După școală
Eu:Paa,Kana-chan!
Kana:Vorbim mai târziu, Are-chan!
Eu: Bine!

Ziua de azi a fost aiurea! Îl urăsc pe Takashi! Cât de nesimţit! Și acum nu mă voi putea liniști în cameră pentru că vom avea musafiri! Ok, am ajuns...
Eu:Am ajuuns!
Mama: Bun venit! Vino în sufragerie!
Eu:Okay!...Bună... ziua. C-ce?!

O nouă carte! Yaay! De data asta jur pe roșu ca nu o să fie nimic fantasy! E grav,eu iubesc genul asta! Sper să vă placă! O să scriu mai des la asta! La cealalta voi scrie puţin mai rar, sper ca nu e nicio problema!
Mulţumesc de lectură!