Viaţă de liceu

Diferit

Trag aer adânc în piept și mă întorc cu faţa către persoana care a intrat.
Eu: Aa, Tokia-sensei, s-sunt in sutien! Mhm, e puţin jenant!
Tokia: Nu-ţi face griji, nu mă supăr. Eu vreau să văd chiar mai multe.
Eu: Nee, Sensei? De ce faceți asta? Mă iubiți?
Tokia: Desigur, Hashima-chan! Sensei te iubeste, mult de tot! Dar Hashima-chan nu ar trebui sa mă incite atât de tare, deci trebuie să fi pedepsită! *isi desface cureaua*
Eu*dand un pumn in stomac*: S-o crezi tu, boșorogule!
Tokia*in genunchi, tinandu-se de burta*: T-tu,de ce ai făcut asta?! Tot tu ai fost cea care m-a excitat!
Eu*dand cu piciorul deasupra mainilor lui, deci in piept*:Ești dezgustător, bătrâne! Să fi excitat de o simplă elevă de liceu, ești de cea mai joasă speță!
Tokia: N-nu înțeleg...
Eu: Totul a fost o capcană, nemernicule! Băieți, puteți ieși!
Radu: Vezi Arnold, ti-am zis ca n-ai de ce să te îngrijorezi!

Arnold rămăsese fără cuvinte. Pur și simplu stătea și se uita la Areande, șocat de puterea fetiței pe care a lăsat-o în urmă acum 10 ani. Nu se aștepta ca ea să se schimbe atât de mult, îi era frică (,) că asta s-ar putea întâmpla. Era trist. Îl întrista faptul că nu a fost acolo pentru ea când avea nevoie, că nu a văzut cum a devenit persoana care este astăzi. El voia să o protejeze, voia să se revanșeze pentru timpul în care nu a fost lângă ea. Însă nu putea, ea era o persoană prea puternică,nu avea nevoie să fie protejată. Și acum, el se uita cu gelozie la Radu, care avea încredere oarbă în ea, fata pe care o numește Are-chan. Cel mai sigur el a fost în tot timpul ăsta lângă ea, a încurajat-o, a fost alături de ea în cele mai rele timpuri. Arnold era descurajat, nu știa cum poate fi alături de ea. Se simțea oribil că în prima zi s-a purtat atât de urât cu ea, însă aceea a fost fațada pe care a păstrat-o timp de aproape 10 ani. Când a văzut-o a încercat să rămână ca până atunci, calm si retras. Dar în adâncul sufletului, știa că nu va reuși pentru că ea avea o influență inimaginabilă asupra lui. De aceea nici nu s-a mai ascuns, a devenit adevăratul el.
Tokia-sensei a fost imobilizat de către Radu, iar apoi l-am dus în biroul directorului. Când directorul a văzut videoclipul, i-a oferit lui Tokia-sensei 2 opțiuni :ori să plece de bunăvoie, cu demnitatea nepătată, ori să fie demis și toate celelalte școli să afle de comportamentul lui frivol, nimicindu-i șansele de a mai fi vreodată profesor. Din păcate, Tokia-sensei s-a opus vehement amânduror opțiuni, insistând că totul e o înșelătorie. Directorul, nevrând să mai asculte aberațiile lui , a ales a doua opțiune. Pe tot parcursul acestei întâmplări, Arnold a rămas tăcut. Îmi e teamă că s-a speriat de felul meu de a fi, nu se aștepta să îl pot doborî. Tot ce sper e ca el să nu se îndepărteze de mine. După 10 ani, nu vreau să-l pierd din nou.
Acum ne îndreptăm spre casă, unde are loc petrecerea surpriză a lui Radu. După ziua de azi, nu știu cât chef de petrecere au cei doi. Sinceră să fiu, sunt cam obosită... Însă o dată pe an e ziua lui, și nu o pot strica (,) cu oboseala mea. După ce am închis ușa în spatele nostru si am pornit lumina, aproximativ 10 persoane au strigat "la mulți ani",printre care și eu împreună cu Arnold, iar alte 2 persoane au aruncat cu confetii. Radu a fost extrem de surprins, apoi m-a îmbrățișat, șoptindu-mi "mulțumesc". Toată lumea a zâmbit, însă Arnold, pentru a destinde puţin atmosfera l-a luat de pe mine zicând: "Hei amice, gata, ajunge! Las-o pe Are-chan și nouă " Toţi au râs, binenţeles, apoi au început să danseze și să se distreze. Sincer, mi-a trecut oboseala când mi-am văzut prietenii așa fericiți! Kana-chan a venit la mine și m-a luat la dans. Chiar dacă nu mă prea pricep la asta, totuși mă bâţâiam pe acolo, împreună cu câțiva din clasa mea și colegi de-ai lui Radu.
În același timp, Radu ieșise pe balcon, pentru a lua o gură de aer proaspăt. Arnold era si el acolo, uitându-se la cerul înstelat și gândindu-se la ce s-a întâmplat astăzi. Radu rupe liniștea:
Radu: Hei amice, ai pățit ceva?
Arnold: Neah, am ieșit să iau o gură de aer.
Radu: Te-a afectat ce s-a întâmplat azi, așa-i?
Arnold: Sincer, da.
Radu: Dacă vrei, îmi poţi povesti.
Arnold i-a spus toate gândurile și grijile pe care le-a acumulat în tot acest timp, majoritatea având ca subiect principal Areande. Nu știa dacă e bine să vorbească despre asta cu cel pe care îl consideră amicul si rivalul lui. De ce rival? Nici el nu își dădea seama, însă avea sentimentul de competiție de fiecare dată când îl privea. Cu toate că îl considera prieten, simțea că trebuie să fie mai bun ca el. Deci era alegerea corectă să îi dezvăluie toate aceste lucruri lui Radu? Nu știa, însă acum simțea că dacă nu îi spune asta cuiva, va exploda. Radu îl asculta, știa că are nevoie de asta, însă știa și că nu-l poate ajuta. Areande e cea care l-a salvat, cea care l-a scos din lumea lui întunecată. Sigur, ea are o grămadă de defecte, însă pentru el era o eroină. Ea e prietenoasă, inteligentă, empatică și are întotdeauna acea atitudine cool, pentru a nu îngrijora pe nimeni. Radu a fost primul care a descoperit că ea nu e ceea ce pare, că e timidă, că îi pasă de ce cred ceilalți despre ea, e sensibilă și ii e frică de singurătate. El știe toate astea, și de aceea vrea să o protejeze de cei care i-ar putea face rău, Arnold inclus. În toţi acești ani e posibil să se fi schimbat, să nu mai fie acelasi pe care Areande îl cunoaște. Cu toate că ar trebui să fie precaut cu el, îl consideră deja un prieten. Radu are sentimente împărțite în legătură cu ce ar trebui să facă.
Radu: Știi, nu cred că ar trebui să te îndepărtezi de ea, îi vei face rău.
Arnold*îngândurat*:Știu, dar mă doare că sunt atâtea lucruri despre ea pe care nu le știu.
Radu: Lasa-mă să-ţi pun o intrebare. O iubesti?
Arnold*surprins*: Pai... Nu cred, nu stiu...
Radu*plecând*: Ar trebui să te decizi repede. Dacă nu, s-ar putea să mă decid eu înaintea ta.

1145 de cuvinte, lume.🎉 Binenteles, fără partea îngroșată, pe care o scriu acum. Să fiu sinceră, nu credeam că voi pune un capitol azi. I mean, când scriu imi ia muult timp, pentru că nu prea îmi vine inspirația. Dar azi I made it!💪 Deși săptămâna viitoare sunt aproape sigură că nu voi scrie... Vă mulțumesc că ați citit!
Auf wiedersehen! ❤✌