Viaţă de liceu

Profesorul Pedofil

Arnold: Ah, trebuie să plec! Nici nu mi-am despachetat bagajele!
Eu:Hm,unde locuiești?
Arnold: Chiar peste drum. Ar trebui sa mergem la școală impreuna de acum in colo!
Eu:Da...sigur!
A fost putin ciudata ziua asta. Prietenul meu cel mai bun din copilărie s-a transferat in scoala mea si sta in banca cu mine. De parca nu era deajuns, mai si sta peste drum. Azi dimineață era asa un nemernic, iar acum se comportă ca un copil. Jur ca nu il inteleg! Pentru prima data pot spune ca băieții sunt ai naibii de complicaţi. Da, într-adevăr, nu am fost îndrăgostită până acum, dar nici nu vreau. Nu am nevoie de iubire. Maine e ziua lui Radu, sper ca totul va merge bine. Acum ca ma gandesc, saptamana viitoare avem festivalul, deabia astept! Aparent vom face o scena de teatru, Cenușăreasa. Eu nu cred ca voi participa, voi ajuta doar la decoratiuni si chestii din spatele scenei, nu sunt cea mai sociabila persoana.

A doua zi ma trezește mama, care imi spune ca Arnold e la usa si ma asteapta. Pai... Se pare ca nu glumea aseara. Dar nu ma deranjează. Ma pregătesc in mai puțin de 10 minute, apoi cobor la parter.
Eu:Neaţa!
Arnold:Neaţa,Are-chan.
Eu:Hai, sa mergem!
Arnold: Huh? Nu mănânci?
Eu:Nu,o să mănânc in pauză!
Mama: Arni, nu-ti fă griji, așa face mereu!
Eu:Pa,mami!
Arnold: La revedere!
Mami: Pa copii, să fiți cuminți!
Eu: Sigur!
Spunând asta am ieșit pe ușă. Se pare ca azi vom avea o zi minunată. În drum spre școală ne-am întâlnit cu Radu, dar era pe bicicletă și se grăbea să ajungă la magazin să returneze un film care avea data limită ieri. Așa i se întâmplă întotdeauna. Am ajuns la școală și am intrat pe ușa clasei. Toţi elevi șușotesc despre un profesor, se pare. Mă întreb ce se întâmplă.
Eu: Hei, Kana, ce s-a întâmplat?
Kana: Oh, bună! Se pare că Tokia-sensei e pedofil. A agresat o fată din primul an. După sport a intrat în cabina ei și a încercat să o violeze, dar n-avem nicio dovadă!
Eu: Poftim?! Trebuie să facem ceva!
Arnold: Am putea intinde o capcana!
Kana: La ce te referi?
Arnold: Pai, am putea face o fata sa se comporte mai "aeriana" si "adorabila". Sa incepe sa se schimbe deabia dupa ce pleaca celelalte si atunci cel mai sigur el o sa vina. In acelasi timp sa fie inca 2 persoane ascunse. Prima data sa filmeze îndeajuns încât să avem o dovadă care va fi luată în considerare, apoi să o ajute pe acea eleva.
Eu: E o idee bună, dar e al naibii de periculos...
Arnold: Stiu, dar nu avem alta soluție.
Kana: Ai dreptate...dar nimeni nu va accepta. Sincer, nici eu nu vreau s-o fac...
Eu: Atunci o s-o fac eu.
Arnold: Ce?! Nu! Ai înnebunit?! N-o s-o faci.
Eu: Ba da, Arnold, o voi face. Altfel Tokia-sensei va rămâne în școală. Avem și sport azi, deci e o ocazie excelentă.
Radu: Hei lume, ce faceti?
Kana: Uite, încercăm să îi întindem o capcană lui Tokia-sensei. Îţi vine să crezi că e pedofil?
Radu: Sincer, mi-aș fi imaginat. Adică întotdeauna se dă la tipele din clasa mea. Deci, ce vreti sa faceti?

Kana ii explică tot planul nostru, fără a menționa cine o va face. Radu dădea din când în când din cap, pentru a arăta că înțelege despre ce e vorba. La final a dat din cap, zicând:
Radu: Hmm, e o idee bună, se pare că v-ați gândit la toate. Dar de unde știți că va veni?
Arnold: Simplu. Cand o fată pare neajutorată, nu există pedofil care să nu vrea să profite de ocazie.
Radu: Da, pare logic, mai ales dacă e drăguță. Deci, ați decis cine o va face?
Kana: Are-chan.
Radu: Ah, okay. Cred că ea e cea mai bună alegere.
Arnold: Serios?! E doar o fată, nu o să se poată apăra! Omul e cât o gorilă!
Radu: Sincer, mai mult îmi pare rău de prof! Are-chan, te rog nu mai fă ca data trecută, că probabil iarăși o să fii suspendată.
Arnold: Poftim?!
Eu: Arnold, ai fost plecat mult timp... Ca să te informez, chiar dacă nu pare, sunt expertă la judo. Și suspendarea de care vorbește Radu a fost din cauză că un prof a încercat sa îmi ia mită, pentru a primi notă mai mare la examen. Că cică avea ceva legături printre cei care corectau lucrările. L-am bătut până a intrat în spital și am fost 2 săptămâni suspendată . Totuși apoi s-a descoperit totul și cam toţi elevii m-au felicitat, chiar dacă unora li-era frică de mine. Nimeni nu a avut curajul sa vorbească despre asta cu elevi din altă școală. Cei care știu pur și simplu se prefac în continuare că nu s-a întâmplat nimic. Sincer, e mai convenabil pentru mine așa, nu vreau sa am probleme.
Kana: Da stiu, Arnold-kun,nu te așteptai. Are-chan nu pare prea puternică, dar e. Nu trebuie să îți faci griji, va fi bine.
Radu: Și oricum, și noi vom fi acolo!
Arnold: Aa, și tu vii?
Kana: Sigur, in orice caz, mai bine mai mulţi decât mai puţin.
Eu: In niciun caz! Știți că vor fi numai fete în lenjerie intimă, nu? Și nu vreau ca cineva să îmi vadă culoarea sutienului,e jenant!
Arnold: Radu, tu nu vi. Discutie încheiată!
Radu: Dacă eu nu merg, nici tu nu vii,amice!
Arnold: Și cine mă va opri?
Eu*ii dau cap in cap*: Voi chiar vreți să luați bataie?Mai ales tu, Radu,chiar azi?
Radu: Da, ai dreptate, scuze.
Arnold :... Mda, scuze. Apropo, la mulți ani!
Radu : Mersi! Prieteni?
Arnold: Sigur.
Kana: Ei bine, asta a mers repede.
Eu: Băieții sunt ciudati.
Kana: Idem.
Așteptam cu nerăbdare să se termine pauza pentru a ne pune planul în aplicare. Radu si Arnold au chiulit de la ora de sport pentru a pregati camerele de filmat si apoi s-au ascuns după vestiare. A fost puţin greu să mă prefac aeriană, parcă mă uram pe mine. La un moment dat chiar m-am "aruncat" pe pământ, prefăcându-mă că m-am impiedicat si am nevoie de ajutor. Tokia-sensei a venit la mine si m-a ridicat, aducându-mă aproape de el, mult prea aproape. Însă trebuia să dau ideea că sunt disponibilă, oricât de mult aș urî asta. Dar în sfârșit ora de sport s-a terminat și am mers la vestiare. Încă nu îmi place ideea ca băieții să se uite la noi în ipostazele astea... Celelalte fete au plecat deja si cu toate că (,) Kana voia să rămână, am convins-o să plece. În scurt timp ușa se deschise, eu pregătindu-mă pentru ce urma să se întâmple. Trag aer adânc în piept și mă întorc cu faţa către persoana care a intrat.
Eu: Aa, Tokia-sensei, s-sunt in sutien! Mhm, e puţin jenant!
Tokia: Nu-ţi face griji, nu mă supăr. Eu vreau să văd chiar mai multe.

Yuhuu, aproape 1200 de cuvinte ,fara ceea ce scriu eu acum. Cred ca unii probabil mi-ati dat unfollow sau probabil poate va asteptati să nu mai scriu. N-am nicio scuză, puteam scrie însă mi-a fost lene și nu am avut inspirație. Nu am sa va promit ca pun zilnic cate un capitol, insa sper sa il pot scrie cat mai curând. In orice caz, nu săptămâna viitoare, atunci chiar nu am timp. Vă mulțumesc frumos pentru că ați citit până acum povestea mea (povestile mele) și sper să fiți în continuare alături de mine.
La revederee! ✌❤