Lost Love( Harry Styles Fan-Fiction)

Capitolul 13

Heiii :** Asa cum v-am promis am postat si noul capitol al acestei povesti si imi cer iertare si aici ca a durat atat de mult dar chiar nu am mai avut timp cand sa scriu si cand sa postez :( Sper sa va placa capitolul acesta si asta pentru ca v-am pregatit si o surprizaaa, adica va aparea un personaj nou dar nu va spun cine , ramane sa cititi si sa vedeti voi :*** Si am adaugat la media melodia  trupei Carla's Dreams -Mai stai pentru simplul fapt ca nu ma mai pot opri din a o asculta:))) Lectura placutaa, dragelor!!:*

P.S. Nu am avut timp sa editez capitoul asa ca imi pare rau daca veti intampina unele greseli, instiintati-ma daca vi se pare ceva in neregula :) Va pup!:***

P.S.S. Imi pare rau daca capitolul acesta este prea scurt, promit sa ma revansez data viitoare. (^_^)

******

M-a tintit cu privirea fara sa scoata un cuvant,inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare ,stiam ca am comis o greseala iar asta ma va costa scump..foarte scump.

Inca stateam nemiscata pe marginea patului si il priveam inmarmurita, imi era frica si sa clipesc in aceste momente de teama ca intr-un moment de neatentie ma voi trezi cu o palma din partea lui sau orice alt gest ce ma poarte rani fizic,lasandu-mi urme adanci nu numai pe fata sau corp dar si in suflet,pentru ca fiecare gest violent din partea lui si fiecare vorba urata pe care mi-o adreseaza adauga la sufletul meu cate o cicatrice,marimea acesteia fiind creata in funtie de intensitatea momentului.

Zambetul sau diavolesc ii apare acum pe fata si deodata il aud cum izbucneate intr-un ras ce se auzea cu ecou in intreaga camera ceea ce imi dadea mie o senzatie de discomfort si furnicaturi in tot corpul. Raceala cu care ma privea ma facea sa tremur si nimic nu imi putea controla bataile ritmate ale inimii.

" Ma intrebi ce am patit?" imi spune el inca printre hohote chinuite de ras.
"Ma intrebi ce e cu mine ,Julie?" continua el cu intrebarile, rasul sau prefacut incetand usor usor,furia si ura reluandu-si locul de taina pe chipul si in sufletul sau.

"E-eu doar..doar.." incerc eu sa vorbesc

" Esti penibila" imi spune acesta intr-un final privindu-ma cu rautate si dispret ,lucru care imi sfasie inima in mii de bucatele.

" P-poftim?" reusesc eu sa intreb dupa cateva secunde de liniste in care care singurul lucru pe care il faceam era sa ne privim unul pe altul, unul cu ura iar altul cu regret si durere imensa in suflet si cu dorinta ca ceea ce simtea se va reflecta si in privirea acestuia.
 
"Esti nesemnificativa stiai? Esti un nimeni, atat pentru mine cat si pentru celelalte persoane din jurul tau,esti doar un pion in calea lor,un impediment daca vrei. Nu insemni nimic, nu pretuiesti nimic esti total nesemnificativa ,de aceea nu ai niciun drept sa ma intrebi ce e cu mine ,nu ai dreptul sa stii anumite chestii pentru ca esti cu mult inferioara mie asa ca aceste curiozitati ale tale ar trebui sa ti le tii in frau." imi spune acestea si involuntar in timp ce imi transmitea aceste cuvinte dureroase privirea mea s-a incetosat nelasandu-ma sa ii mai vad din nou privirea aceea plina de ura si dispret,poate ca era mai bine asa.

Imi inchid ochii incercand sa fac ca lacrimile sa mi se opreasca din a se scurge pe obraji, trebuia sa incetez sa mai fiu atat de sensibila de fiecare data cand aveam o cearta cu el sau cu oricare alta persoana..era timpul sa-mi impun respect si sa ma fac ascultata chiar daca asta insemna ca trebuia oarecum sa ma astept la orice rautate din partea lui, la fel ca si pana acum.

"Taci dracului din gura" spun eu simplu si in soapta fara sa imi ridic capul sau sa deschid cel putin ochii, se lasa un moment de liniste, singurul lucru care se mai auzea acum eram zguduielile puternice ale peretilor produse de vibratuiile melodiilor ce asurzeau orice ascultator in momentul de fata.

"Ce ai spus? " ma intreba acesta citindu-i-se socul in voce ,tonul sau fiind mult mai scazut acum decat mai devreme dar cu siguranta la fel de furios ,poate chiar mai rau acum auzindu-mi cuvintele."Repeta ce ai spus,Julie" vorbeste acesta din nou ,vocea sa fiind la fel de joasa si simtind cum dintii ii erau deja inclestati ,era pregatit sa imi tipe in fata cele mai urate cuvinte dar astepta acum sa repet ce tocmai ii spusesem pregatindu-se pentru acel moment si acaparand toata furia de care avea nevoie .

"Am spus..sa taci dracului din gura" ii spun eu in cele din urma ridicandu-mi capul din pamant si privindu-l acum direct in ochi,privirea lui se intunecase si mai mult acum ,nuanta superba de verde din ochii lui  acum se schimbase si devenise din ce in ce mai inchisa iar fata sa se facuse deja rosie din cauza furiei facandu-i astfel si venele din jurul gatului sa se umfle ,pompand usor, in ciuda aspectului infricosetor al acestuia ma ridic si simt mai mult curaj ca pana acum , de parca furia lui ma alimenta in momentul de fata cu mai mult curaj decat am avut toata viata mea.Incerc sa clipesc des pentru a nu lasa lacrimile sa-mi inunde privirea si vorbesc din nou spunand acum tot ce aveam pe suflet si incercand din raspunteri sa nu las sa mi se observe tremurul din voce.

"M-am saturat.De tine , de jocurile tale, de atitudinea ta dura si de nesiguranta ta dar si de schimbarile tale bruste de comportament.Nu se poate sa imi fie teama de tine la infinit, stii ?Iti cunosc jocul atat de bine si am invatat si regulile in timp fara sa trebuiasca sa le enumeri tu.Numai ca de data  asta nu te voi lasa numai pe tine sa fii jucatorul.Asa ca voi reactiona numai cum un om normal si corect ar face atunci cand vede ca persoana la care tine triseaza la jocul creat chiar de ea, renunta si se retrage incet,satula de minciuna, falsitate si violenta.Ai obtinut ce ai vrut acum te rog, lasa-ma. Nu mai ai nevoie de mine si nici de corpul meu , pe care se pare ca l-ai folosit.Asta iti doreai nu?Sa ma folosesti ca apoi sa te descotorosesti de mine exact ca un haina uzata si invechita de vreme si apoi sa iti alegi alta victima pe care bineinteles ca nu o vei tortura asa cum ai facut cu mine pentru ca in toata ecuatia asta eu eram singura persoana care ti-a facut rau si ti-a cauzat cele mai multe probleme , transformandu-te in final in mostrul care esti astazi.Imi amintesc cum erai in trecut si regret..regret ca m-am intos aici , regret ca te-am revazut si nu in ultimul rand doare sa spun asta dar regret ca te-am cunoscut in viata asta pentru ca numai tu mi-ai distrus-o prin felul tau de a fi, asa ca plec.Nu vreau sa-ti spun decat atat ..sper sa gasesti in viata asta o fata care iti va accepta jocurile , si va juca la fel ca tine pana cand intr-un final te va bate prin excelenta si te va lasa infrant ,dezarmat si gol pe dinauntru. Regret ca nu am reusit sa fac eu asta dar se pare ca nu am taria de caracter necesara.Si in momentul cand va face asta si va pleca sa iti dai seama ca iti doreai sa te aleaga pe tine dintre toti baietii are alergau dupa ea pentru ai cuceri inima, sa iti dai seama ca trebuia sa fii tu cel care ii va duce flori si care o iubeste si o alinta in fiecare secunda a vietii sale, sa fii tu cel care trebuia sa o cucereasca fara sa foloseasca jocul de culise cu care era obisnuit ,sa-ti fie frica sa o pierzi si intr-un final sa iti dai seama ca de ceea ce ti-a fost teama nu ai scapat, iar la final vreau sa doara ,sa doara atat de tare incat sa te macine pe dinauntru ,sa te lase pustiit si gol si atunci sa-ti dai seama de tot raul cauzat.Si atunci cand va durea,dragul meu, sa ma cauti si sa-mi spui ce simti..poate ca atunci ..doar poate...te voi ierta pentru toata durerea cauzata , atat cea fizica cat si cea psihica." ii spun eu si nu il mai privesc apoi in ochi si ies in graba din camera acestuia  fara sa ii dau sansa sa mai spuna vreun cuvant si lasand in sfarsit lacrimile sa mi se scurga usor pe obraji.

Cobor scarile si aud cateva voci care ma striga dar nu vreau sa ma intorc sa le raspund , stiu ca una dintre voci apartine Alyssei dar nu imi mai  pasa acum de nimeni si de nimic , vreau doar sa merg acasa si sa ma asez in pat si sa plang din nou asa cum sunt obisnuita sa fac inca de cand am ajuns din nou in orasul asta blestemat ce poarta in urma lui atatea amintiri dureroase, pe cat sunt de frumoase pe atat sunt de dureroase.Merg agale pe aleile ce ma duc direct spre casa , stiu ca fara masina va dura putin mai mult sa ajung dar nu imi pasa, chiar aveam nevoie de putin aer curat.Credeam ca Harry va veni dupa mine , ca ma va rani si ma va ameninta dar mai aveam putin si ajungeam acasa dupa timp indelungat de mers pe jos si nu i-am simtit din nou prezenta ceea ce ma face sa ma simt usurata pe moment , sentiment ce stiu ca nu va dura mult.

In momentul in care ajung in fata casei imi ridic capul din pamant si vad in fata mea o persoana pe care nu ma asteptam sa o mai vad vreodata , o persoana importanta ce facea de asemenea parte din trecutul meu dar nu atat de indepartat.

"Niall?" reusesc sa exclam imediat ce socul isi pierde  putin din intensitate si imediat ce ochii mei ii intalnesc pe cei albastri ai baiatului din fata mea.