Lost Love( Harry Styles Fan-Fiction)

Capitolul 9

Dragele mele cititoare :** am tinut mortis sa va scriu un mic mesaj inainte sa incepeti sa cititi capitolul .Vreau sa incep prin a-mi cere mii de scuze ca nu am mai postat de  ceva timp , stiu ca e vacanta si asta ar insemna sa am mai mult timp  liber dar din pacate nu am deloc , e o vacanta extrem de aglomerata si obositoare :(si nu am timp sa scriu asa cum mi-am propus , dar incerc pentru voi si vreau sa ma intelegeti :** Voiam sa va mai transmit faptul ca la acest capitol am stat ceva pana sa il scriu si sa il postez ,  stiu ca majoritatea sunteti scriitoare de asemenea si intelegeti ce vreau sa spun. Toate personajele mele  din povestile create merg in  mare masura  dupa un anumit tipar , au acelasi mod de a gandi si de a reactiona , pentru ca fiecare din ele au o particica din mine , cei care vor sa ma cunoasca cu adevarat clar trebuie sa imi citeasca povestile iar printre randuri veti da de anumite caracteristici ale personalitatii mele. Capitolul asta e scris din inima,  sunt gandurile lui Julie dar cum eu traiesc prin personajele mele , acestea reprezinta defapt si gandurile mele. Nu mi-a fost greu deloc sa scriu acest capitol ba mai mult l-am terminat extrem de repede ( mi-a fost greu sa il postez, nu ma intrebati de ce pentru ca nu stiu raspunsul ), pentru ca pur si simplu astazi am simtit intr-o oarecare masura ca trebuie sa fiu sincera si  stiu ca atunci atunci cand adaugi in povestile tale franturi din viata personala , brusc le faci sa fie mai apreciate, pentru ca ceea ce simti tu , pot simtii si altii. Da, astazi clar sunt melancolica si stiu ca dintr-un mesaj mic am scris un roman:)) dar chiar voiam sa impartasesc cu voi aceste ganduri.Va multumesc ca imi sunteti alaturi, ca imi cititi cartile si ca votati fiecare capitol , asta imi da enorm de multa incredere in mine , sper sa va placa cum a iesit capitolul asta la fel de mult cum imi place si mie. Lectura placuta! :**

P.S Nu uitati sa va spuneti parerea intr-un comentariu si sa dati un vot ( daca vreti bineinteles). Kisses ^_^

Ai avut momente vreodata in viata ta cand te-ai intors in timp doar pentru a retrai franturi din trecut iar apoi acele amintiri fericite ti le-ai reluat mereu si mereu in minte doar pentru a mai simti de cateva ori gustul fericirii traite atunci ? Dar nu numai pentru asta ..dar si pentru a vedea intr-un final primele semne ale problemelor ce au inceput sa apara pe neasteptate si pe care daca ai avea puterea sa intorci roata timpului le-ai indrepta fara sa te gandesti de doua ori inainte , dar nu poti...asa ca prezentul acum este cum este si nimic nu il poate schimba.

In prezent nu ma gandesc decat la un lucru ,de ce  ii iubim pe cei ce ne ranesc si ii alungam intr-o oarecare masura pe care ce ne iubesc ? Singurul raspuns pe care il am in cap si care pare si destul de simplu in momentul de fata este ca atunci cand iubesti pe cineva te agati si de ultima ata de speranta , speranta ca el se va indrepta , ii ierti absolut orice greseala comisa, e in natura noastra sa iertam , sa uitam si sa iubim in continuare , sa nu lasam flacara iubirii sa se stinga . Oricat am incerca sa ne mintim ca nu mai simtim nimic pentru o anumita persoana care in trecut a insemnat mult mai mult pentru noi decat orice altcineva , la un moment dat in viata noastra nu ne vom mai putea minti si vom realiza ca sentimentele se intorc dar nu vor mai fi ca la inceput , ci mult mai puternice.Intr-un final te intrebi daca a meritat ca in tot acest timp sa te gandesti la persoana pe care o iubesti dar sa o ignori pentru ca tu consideri ca e mai bine , pentru tine , pentru voi.Devii rece , distanta si nu il lasi pe el sa-ti intunece ratiunea si cine esti sau cine pretinzi ca esti acum dupa atata timp . Puteai pune stop, puteai merge mai departe , puteai alege pe altcineva in viata ta , cineva care sa te iubeasca si sa te respecte mai mult , puteai alege fericirea in locul raului cauzat de cealalta persoana , dar ai ales sa ramai pe loc , l-ai ales pe el cu bune si cu rele , te-ai intors la el  pentru ca nu stiai si nu voiai alta cale,pentru ca acolo iti era inima, acolo iti era mai bine ... acolo imi era mie mai bine. Cineva apropiat mie imi spunea odata "Cine te iubeste cu adevarat este atat de norocos sa te aiba , adevarata provocare in viata sa este sa isi dea seama de comoara de care a dat si nici nu a trebuit sa sape prea adanc pentru a gasi-o , dar adevarata valoare a unei persoane nu o realizezi la timp din pacate." In prezent nu pot sa spun decat atat, eu stiu cat valoreaza el pentru mine, stiu care sunt sentimentele mele pentru el si pot sa spun cu mana pe inima ca nu au disparut niciodata oricat incercam eu sa ma mint sau oricat de mult incercam sa ii mint pe ceilalti doar pentru a-i convinge atat pe ei cat si pe mine ca e asa cum spun , pot sa spun ca eu sunt cea mai "norocoasa " de aici , pentru ca sufar , sufar pentru ca el ma raneste, nu prin fapte sau prin vorbe , ci prin indiferenta.