Lost Love( Harry Styles Fan-Fiction)

Capitolul 4

Inca nu imi venea sa cred ce se intamplase cu o seara in urma , stateam in pat cu patura trasa peste mine si plangeam , plangeam neintrerupt inca de cand am ajuns acasa si am simtit perna moale sub cap, nu ma puteam opri dar nici nu voiam asta , intr-o oarecare masura asta era modul meu de a ma descarca si de a ma simti mai bine.

Simteam cum gatul in zona in care mainile lui Harry m-au atins ma ustura si ma frigea teribil , sunt constienta de urmele pe care mi le-a lasat dar incontinuare imi este prea frica sa ma uit si ma simt prea slabita sa  ma ridic.

Desi zorii erau momentul meu preferat din zi  ,nu m-am hotarat inca sa ma trezesc de-a binelea , nu pot sa o fac , daca ar fi dupa mine as ramane aici pe vecie , iar acum imi vin in cap toate momentele din trecut ,intamplari , evenimente , amintiri ...regrete,am regretat atunci ca am plecat si am lasat in urma persoanele pe care le iubeam dar regret acum ca m-am intors iar persoanele acelea nu mai au nimic care sa le lege de trecut , poate doar numele a ramas din vechile fiinte de acum cativa ani.

In cele din urma imi fac curaj sa ma ridic din pat si cu pasi lenti aprind lumina din baie si intru nesigura , privesc in oglida imensa ce acopera intreg peretele din partea stanga a baii si ma infior , gatul meu era rosu in toatalitate cu micute brobonete vinetii , imi ridic capul incep si oserv urma degetelor sale pe intregul  gat , amintirea momentului teribil de aseara mi se deruleza iar in cap si o serie de lacrimi mi se strang in ochi.

Am fost pe punctul de a muri , a vrut sa ma omoare,gandesc eu in timp ca inca privesc la urmele impregnate pe pielea mea, cum pot scapa de urmele astea ? Cum pot sa le ascund ? Cred ca nici cel mai scump si mai bun machiaj din lume nu ma ajuta sa maschez vanataile provocate de mainile lui.

Lacrimi imi curg acum siroaie pe obaji si imi caut repede putin fard in trusa mea de machiaj si incep sa ma dau agitata pe gat,zona afectata ma doare teribil la atingere dar ma conformez si incerc sa acopar cat mai bine vanataia.

Dupa ce am terminat de acoperit portinea observ ca inca se mai vad destul de bine urmele mainilor sale in jurul gatului asa ca ma hotarasc sa imi iau o esarfa pe care o leg destul de bine incat sa acopere vanataile, desi eram la inceputul verii si soarele deja ardea cu putere nu aveam alta alternativa, cum parintii si surioara mea nu erau acasa toata ziua ,cel mai bun lucru pe care puteam sa il fac era sa ies in oras ,incerc sa o sun pe Pheobe sa iasa cu mine dar nu-mi raspunde , exact cum ma asteptam , fata asta doarme ziua si petrece noaptea, mai nou este un lucru care o caracterizeaza acum ,pacat ..inainte nu era asa.

Hotarata sa ies afara pe usa ma opresc la mijlocul drumului cu mana pe clanta si ma intorc brusc , am vazut ceva cu coltul ochiului inainte sa ies pe usa si nu mi-a venit sa cred ca am uitat de ea , micuta cutie cu amintiri pe care am carat-o cu mine in ziua cand am plecat si de care nu am putut sa ma dezlipesc, dar pe care nici nu am mai deschis-o de foarte mult timp.Inchid usa din nou si ma aplec usor si scot micuta cutie din carton peste care erau desenate numai inimioare si erau scrise cele doua initiale pe care doream cu toata inima sa nu le mai vad nicaieri, dar am fost atat de indragostita ... bufnesc in ras la gandul ca aveam speranta ca o sa ramanem impreuna pe veci si o sa te intemeiem o familie , cat puteam sa fiu de copila , defapt ce putea sa gandeasca o adolescenta de 15 ani cand este indragostita pentru prima data?

Cu mainile tremurande deschid micuta cutie si dau la o parte pozele inramate si albumele cu poze numai cu noi , scrisori ce ni le trimiteam , iau in mana micutul meu jurnal in care imi scriam fiecare experienta traita cu el , deschid carnetelul si gasesc intre foi asa cum ma asteptam trandafirul pe care mi l-a dat la prima intalnire , lacrimile imi curg siroaie pe obraji si inchid inapoi carnetelul cu trandafirul presat intre foi , mirosul imbatator al acestuia inca resimtindu-se chiar si dupa ce s-a uscat.

Dar nu asta voiam sa vad , nu pentru asta am deschis cutia, ci pentru micutul pandantiv in forma de jumatate de inima care inca zacea pe fundul cutiei prafuite de timp.Ma uit pe acesta si trec cu degetul scrisul impregnat pe o parte Forever.