Viața Laylei

Povestea mea

Mă îindrept spre camera mea unde îl găsesc pe Niall tolănit pe pat.

-Eu unde dorm?
-Camera din capătul holului este goală,acolo ve-i sta.
-Bine,spune și pot să jur că am văzut o urmă de tistețe.

Ce o fi in capul lui? Mi se pare ciudat așa ca băiat.

Gândurile mele sunt întrerupte de vocea lui.

-Ce ai pățit?
-Hă?
-Te strig de vreo două minute și nu răspunzi.
- Ma gândeam.
-La ce?spune începând să zâmbească.
-Nu contează.

Îmi mângâie obrazul și fața lui devine tristă.

-Tu zâmbești Layla,dar nu ești fericită.

Rămân șocată la spusele lui. E prima persoană care iși dă seama că zâmbesc când defapt eu nu sunt fericită.

-Niciodată nu am fost,spun și simt cum lacrimile îmi invadează obrajii.

Imediat ce observă  mă ia în brațe și încearcă să mă calmeze. Dar era prea tarziu. Șiroaie de lacrimi îmi curgeau pe obraji iar eu nu le puteam opri. Mă gândeam la toate intâmplările.

-Ai încredere în mine să îmi spui ce s-a întamplat?

Dau din cap afirmativ și încep să îmi spun povestea.

-Cand aveam patru ani părintii mei Harry Styles și Olivia Styles s-au despărtit. Am ramas la mama evident deși eu port numele tatălui meu. Îl mai văd odata la 2 luni cam așa dar nu îl interesează de mine. La 6 ani mama mea s-a recasatorit cu Louis Tomlinson. La scurt timp ea,a murit. Tata a fost distrus. A venit după Louis,l-a bătut. S-a băgat și Austin evident. Pentru că Louis ne-a ajutat foarte mult. Dar a ajuns și el bătut. Înebunise. Nu mai era el. Venea în fiecare seară la noi beat,cu scandal.

- Îmi pare rău. Uite. Știu că mă cunoști de azi,dar ai mei mi-au spus multe despre tine. Îți promit că orice problemă ai avea,voi fi aici.

Îl iau în brațe și un zâmbet apare pe fața mea.

-Aici,spune el din nou.

Mă desprind din îmbrățișare și mă uit în ochii lui. Sunt de un albastru așa de intens. Te pierzi așa ușor în ei. Îmi pune mâna pe creștet și își lipește buzele de fruntea mea.

-Culcă-te te-am stresat destul ai nevoie de odihnă.

Mă intinde,îmi pun capul pe pieptul lui adormind liniștită.