Viața Laylei

După atâta timp

Dupa 7 ani

Au trecut 7 ani decând m-am mutat în Londra și tot nu imi gasesc locul.

*Flashback*

-Stefan,eu și părinții mei ne mutăm în Londra.
-Chiar vrei să locuiești definitiv cu mama ta vitregă?
-Nu am de ales,spun cu ochii în lacrimi.

Max's POV

Mă uit la ea cum plânge din cauză că am țipat la ea. Mă doare să o văd așa. Țin la ea enorm de mult. Niciodată nu i-am spus cât de mult țin la ea.

-La dracu'! Te iubesc! spun dând cu pumnul în perete.

Erika's POV

-La dracu'! Te iubesc! spune dând cu pumnul în perete.

Mă uit șocată la el,neputând să cred ce tocmai a spus.

*Endflashback*

Nu am mai vorbit cu el de când am plecat. Am pierdut legătura cu el. Nu mai știu absolut nimic de despre el.
Adorm cu aceste ganduri în minte.

Mă trezesc de dimineață lab fel. În ultimul timp mă gândesc prea mult la el. De parcă ceva legat de el urmează să se întâmple.
Mă dau jos din pat și ma îndrept spre baie. După ce ies de acolo mă duc înapoi în cameră pentru a mă îmbrăca,dar am parte de un șoc.

-Cine ești? Cum ai intrat în casa mea?

Fratele meu era plecat așa că eu rămăsesem singură.

-Mă cunoști,spune uitându-se cu sunânțeles la mine.

Mă uit mai bine la el și...
Nu.
Nu.
Nu.

-Tu.
-Mă bucur că ți-ai dat seama pentru că ne vom mai întâlni.

Dar după asta a dispărut și nici nu mi-am dat seama cum. Acum două secunde era acolo.
O-k. Oficial halucinez.