Simt cum mâinile încep să-mi tremure necontrolat. Bătăile inimii se accentuează, iar respirația îmi devine alertă. Înghit în sec încercând din răsputeri să-mi controlez emoțiile. Sean nu trebuie să știe de intensitatea emoțiilor provocate doar de prezența sa atât de aproape de mine.
Bărbia încă nu mi-a fost eliberată de sub presiunea degetelor sale, iar tot ce pot face este de a aștepta ca bărbatul din fața mea să se sature din a se holba la mine și să mă omoare. Este clar ca lumina zilei că nu îmi va mai acorda nici măcar o zi în plus, mai ales după ce l-am provocat să nu o mai facă.
Ocolește scaunul și ajunge în spatele meu.
—Chiar îți dorești asta?
Dacă îmi doresc asta? Bineînțeles că vreau să trăiesc. Șaptesprezece ani nu este tocmai vârsta la care ești pregătit să renunți atât de ușor la viață.
Ce frumos ar fii dacă i-aș putea spune și lui asta. Dacă aș avea curajul să îi țip în față toate cuvintele nerostite ce îmi rod sufletul pe interior pe zi ce trece tot mai mult. Dar nu pot s-o fac! De ce? Exact asta mă întreb de când l-am revăzut după un an de stat departe de el.
Fiind într-o stare de neputință totală, mă rezum în a-mi clătina capul într-o parte și alta, sperând că nu mă va mai întreba ceva.
Nu pot spune cu exactitate ceea ce simt acum. Ură, frică, nervozitate. Mă uit la chipul său odată ce revine din nou în fața mea și mă întreb cum am reușit să mă îndrăgostesc atât de puternic de el, încât să nu am aer să respir atunci când mă fixează cu privirea.
—Șefu', este timpul să mergem!
Un alt bărbat solid și foarte înalt intră în încăpere fixându-mă cu aceea privire rece și complet inexpresivă. Îmi plec capul în fața lor. Ambii mă privesc cu atâta interes de parcă aș fi vreo ciocolată ce s-ar putea topii sub razele fierbinți ale soarelui.
—Au venit?
Se face vocea lui Sean auzită și pot jura că ochii săi acum sunt fixați asupra angajatului său.
—Nu încă, însă vor ajunge în orice moment!
Îi răspunde celălalt cu aceeași voce dură și rece. Sean oftează și îmi prinde încheieturile mâinilor. Înainte să realizez ce urmează să se întâmple, un obiect ascuțit își face apariția extrem de aproape de fața mea, coborând ușor la încheieturile mâinilor.
—Vom avea noi timp să continuăm această discuție, șoptește extrem de aproape de urechea mea. Simt cum toți mușchii mi se încoardă, iar un fior rece îmi străbate șira spinării mai repede decât ai spune ,,pește".
Cuțitul din mâinile fostului meu iubit rupe în două funia groasă, lăsând cale liberă mâinilor mele subțiri să se strecoare de sub strânsoarea puternică.
—Să mergem! Ordonă la fel cum este obișnuit și îmi cuprinde mâna micuă într-a lui. Îmi ordonez picioarele să-l urmeze la fel de repede pe cât mai mult aleargă spre mașinile negre parcate la intrarea în depozit. Aproape uitasem cât de lejer poate să pășească și, fără să își dea cel puțin seama, mă târăște practic după el.
—Sean, șoptesc gâtuit.
Bărbatul se răsucește cu fața spre mine și pare că abia acum și-a dat seama de toată această alergătură. Buzele i se arcuiesc într-un zâmbet prostesc, iar dintr-un gest brusc, corpul îmi este lipit de pieptul său.
Scap un icnet de surprindere și înghit în sec. Nu l-am mai simțit atât de aproape de un an de zile. Iar acum să fiu la propriu lipită de el mi se pare ceva ireal și de neimaginat.
Degetele sale groase îmi cuprind iar bărbia, răsucindu-mi capul spre dreapta.
—Mișcă-te în mașină!
De această dată sunt sigură căci șoapta îmi transmite fiori de teamă și revoltă. Revolta de a-l mai avea atât de aproape de mine și teama de a nu-l pierde.
Poate că inima din pieptul meu încă bate pentru el. Prima mea dragoste adolescentină, însă mintea nu poate înțelege cum îl mai pot iubii chiar și când mă bruschează și îmi vorbește urât!
De ce nu pot să uit ce a fost în trecut? Sunt conștientă de faptul că nu am însemnat altceva pentru el decât o joacă. Dar nu pot uita ajutorul oferit!
Nu îmi așteaptă protestul, împingându-mă la propriu pe scaunul pasagerului din dreapta și trântind portiera cu putere.
Abia atunci când îl văd ocolind mașina realizez cât de furios este, iar un tremur de teamă mă cuprinde imediat.
Voi vedea unde are de gând să scape de mine, în curând!
***
Gata în sfârșit și al doilea capitol. Dacă va plăcut sau măcar va făcut cât de cât curioși,demonstrați printr-un vot.
CITEȘTI
Pasiuni întunecate
Aventura-Nu uita că aștept adresa pentru diseară! Aceeași șoaptă mult prea aproape de urechea mea, gata oricând să-mi creeze furnicături pe șira spinării. Voce dură, rece și fără nici un pic de emoție în ea. Nu doar șoapta este rece. El este rece, cu t...
