Joc cu dragostea la risc

Capitolul 2

- Sofia, acum îmi povestești de vacanța ta din Franța? Abia aștept să aud.

- Alex, sincer 10 minute nu sunt suficiente pentru aventurile mele din Franța. În primul rând, îl pierdusem pe Lord pe Champs-Élysées, am fugit după el peste tot, m-am speriat așa tare încât nu am mâncat deloc în ziua aia și alergam cu lacrimi în ochi. Mi-am făcut și niște prieteni, însă tot de voi mi-a fost dor. A fost frumos, iar faptul că am petrecut în sfârșit ceva timp cu tata a fost de-a dreptul minunat.

- Și Lord e bine acum? Întreabă amuzat. În tot acest timp îl vedeam pe Christian care părea să nu mă scape din privire. Trebuie să recunosc, ochii aceia îmi răscolise întreaga ființă. A fost de ajuns o privire și deja am renunțat la colega mea de bancă.

- Da, și el cred că se speriase, încercând să îi uit privirea. Christian, tu ți-ai făcut prieteni?

- Doar pe voi, dar cred că e suficient.

- Nu vreau să te simți pe lângă așa că dacă dorești după ore ai putea merge cu noi la cafeneaua de lângă școală.

- Sigur, e o modalitate de a afla mai multe despre voi. Și, bineînțeles, că suntem întrerupți de clopoțel. Urma Engleza și am înțeles că avem un nou profesor, eram curioasă să văd cum este pentru că cei care au avut deja prima ora cu el, mai ales fetele, vorbeau pe holurile școlii că arată foarte bine, că e elegant și frumos, dar nu știu cât de mult conta asta — ceea ce mă interesa pe mine era cum preda. Haha, sigur e mai mult de atât. Oricum, îmi place Engleza, am participat la mult olimpiade și concursuri așa că era important pentru mine ca el să fie un profesor la care să vin la oră și să învăț cu drag.

Când intră în clasă, observ că era un bărbat chiar frumos, atlet, cu ochii verzi și părul șaten. Era elegant prin rafinamentul ținutei și purta un ceas ce dădea un aer clasic, modern, de adolescent. „Ăsta da profesor!". Îmi schimbasem pentru câteva secunde concepția pe care o aveam înainte de a intra în clasă, însă revin imediat cu picioarele pe pământ.

Încă de când și-a făcut apariția își aținti privirea asupra mea. Oare aveam ceva pe față sau au vorbit profesorii de mine în cancelarie? Nu asta mă îngrijora, însă. Motivul îngrijorării mele era faptul că este abia prima zi de liceu, iar eu deja am cunoscut doi băieți cu ochi ai naibii de frumoși. Mai întâi Christian și acum ... noul profesor.

- Bună ziua, ni se adresează. Vocea lui era așa calmă și caldă, dar... impunătoare în același timp.

Sunt noul vostru profesor de engleză, sper să ne înțelegem. Nu vreau să mă obligați să pun note mici pentru că nu acesta este scopul meu, și cred că nici țelul vostru. Îmi doresc să avem o relație frumoasă, o relație bazată pe încredere, ajutor, dar mai ales sinceritate.

Mă numesc Jacob Christian și cred că cel mai indicat ar fi să dăm un test. Auzindu-se, bineînțeles imediat nemulțumiri. Domnul Jacob mă privește și adaugă fără a mai sta pe gânduri.

Nu, mai bine să ne cunoaștem. Propun o lecție deschisă în care să ne destindem puțin și începând cu ora următoare voi vedea și nivelul vostru.

Ne-a pus pe fiecare să ne prezentăm și să spunem ceva despre noi, ce ne place să facem în timpul liber, cum ni-l petrecem, ce-am vrea să facem în viață, ce vise avem. Ajunge într-un târziu la mine, așa că mă ridic și îmi încep discursul puțin emoționată din cauza privirilor lui insistente sau... nu de asta. Nu știu, dar tremuram de-a binelea.

- Mă numesc Sofia, și [...] sunt o fire sociabilă, dar timidă uneori, sunt prietenoasă și amabilă. Îmi place să călătoresc și uneori prefer să merg la munte atunci când am nevoie de liniște și relaxare. Aș vrea să urmez o carieră în Psihologie întrucât îmi place să cunosc oamenii, problemele lor, suferințele și să îi ajut să mențină acel echilibru dintre simțire și gândire. Și dacă tot suntem la această oră, îmi place și engleza. (Eu râd, iar el zâmbește puțin reținut).