Joc cu dragostea la risc

Capitolul 5

         Când deschid mesajul de la numărul necunoscut sunt surprinsă să văd că era noul meu prieten Christian.

-Sunt Christian, am luat numărul de la Bella, sper că nu te deranjează ... și în celălalt.

-Te-ai supărat așa tare? îi răspund și lui:

-Nu, scuze mi se descărcase telefonul și eram cu verișoara mea la plimbare.

După aproximativ 3 minute primesc mesaj:

-Nu e nimic, acum dormi e destul de târziu, ne vedem mâine scoală. Noapte bună, ai grijă de tine!

-Noapte bună!

       Parcă nu puteam să adorm deși îmi simțeam întregul corp obosit, greoi și amorțit. Mă gândeam la prima zi de scoală și la ce avea să mă aștepte. Brusc mi-a apărut în minte chipul lui Christian. Trebuie să recunosc e un băiat frumos și e destul de interesant, sper să mă înțeleg bine cu el. Jacob, hmm ... acum chiar pot spune că pentru câteva secunde nu m-am gândit la el ca la un profesor. E un bărbat cu adevărat atrăgător, e frumos și are un corp bine lucrat, însă pe lângă corp, caracterul lui e cel care mă lasă cu adevărat fără cuvinte. Sincer, nu îl văd bine într-un liceu cu atâtea fete care stau cu gura căscată atunci când își face apariția. Ușor m-a furat somnul și am adormit cu gândul la el, dar și la Christian. Băieții ăștia îmi dau deja bătăi de cap!

        O nouă zi. Mă trezesc somnoroasă și mă duc în baie, fac un duș rapid, îmi ondulez părul și mă dau cu un ruj. Mă îmbrac, mă mai privesc o ultimă dată în oglindă și sunt gata de plecare. Nu sunt una dintre acele fete care petrec ore în șir în fața oglinzii, dar asta nu pentru că aș fi prea frumoasă și nu e nevoie, ci pentru simplul fapt că mă plac exact așa, cu ale mele calități și defecte. Nu vreau să schimb nimic la mine, imperfectă sunt perfectă! Îmi iau rucsacul și cobor. Deși aș fi trecut de obicei pe la mama, prefer de această dată să mă îndrept spre ușă. Având în vedere că e prima zi, mi-am pus alarma să sune mai târziu, iar acum, chiar eram în întârziere, și mie, nu îmi place să întârzii!

-Sofia, mă oprește mama, adresându-se destul de nervoasă. Vreau să vorbesc ceva cu tine!

-Mamă, mă grăbesc, nu poate aștepta?

-Nu Sofia! Destul de hotărâtă. Spune-mi și mie despre ce bărbat vorbea Ann, la cine ați fost?

-Annabelle ți-a spus? Doamne, chiar dacă pare drăguță, uneori poate fi un drăcușor.

A zis toată povestea sau m-a lăsat pe mine să îți explic totul?

-Vreau doar să aud ce ai de spus!

-Mama, eram cu Ann în parc și m-am întâlnit cu noul profesor de Engleză. În acel moment a venit ea plângând că s-a lovit, iar domnul Christian s-a oferit să îi panseze rana. Nu a fost nimic mai mult și te asigur că eu și Annabelle am fost în tot acest timp în siguranță.

-Iubita mea, știi cât de greu este pentru o mamă să aștepte să îi vină copilul acasă? Nu vreau să se mai repete povestea de aseară și îmi doresc din suflet să fii conștientă de faptul că în orice moment, orice apropiere de un profesor, poate duce la o interpretare greșită, ajungând să fii catalogată așa cum nu se pune problema.

-Sigur mamă, nu se va mai întâmpla, acum mă grăbesc!

Spun și ies în grabă din casă, acum chiar fiind în întârziere. Se aude un claxon și mă întorc brusc. Oh nu, e profesorul de engleză. Abia mi-a ținut mama un discurs despre faptul că aș putea fi catalogată greșit, ce se va întâmpla dacă mă vede cineva cu el? Îl salut respectuos crezând că nu va opri, dar m-am înșelat. Văd cum oprește mașina și îmi deschide portiera, urc și zis un "Bună" destul de încet, el răspunde imediat: