~LARA
"Mai întreb odată, cine a îndrăznit să vorbească? " il aud pe cel din fața mea urlând in întreg autocarul."Trage pe dreapta!" ii spune șoferului , acesta respectând ordinul "Dacă nu spuneți cine a vorbit, va împușc pe toti si vă arunc in râu! Nici dracu nu vă mai găsește, asa ca daca nu va ridicați pana numar eu la 3, v-am ars! Unu... doi... tr..
"Eu" ma trezesc vorbind. Frica se instalase de mult in mine si stiam ca acum sau mai târziu voi muri, așa ca ce aveam de pierdut?
"Nu te-a învățat mami că nu e bine să vorbești neintrebata?" Imi spune el acum fiind la 2 cm de fata mea, cu mainile la spate si privindu-ma amănunțit
"Se pare că nu din moment ce am vorbit" spun eu uitandu-ma la teniși care acum păreau mai interesanți ca niciodată, dar nu pentru mult căci simt cum doua degete , destul de fine, imi ridică barbia intr-un mod agresiv, fortandu-mă sa-l privesc pe cel din fața mea. Era chiar frumos! Avea ochii caprui, părul era dat cu gel si avea niste buze foarte subțiri dar erau așa drăguțe. Știu că nu ar trebui să mă gândesc la asta in acest moment, dar chiar nu ma pot abține
"Pornește mașina!" Spune el menținând contactul vizual. La pornirea autocarului m-am dezechilibrat puțin, asta facandu-l pe tip sa-si puna mainie pe talia mea, asta oferindu-mi mai mult echilibru
"Data viitoare sa fi mai atentă când deschizi gura. Poate nu o sa te mai iert așa ușor" spune dandu-mi drumul ușor pe banchetă. A dat să plece dar s-a intors la mine si mi-a intins mana in care avea pistolul
"Mai bine vii cu mine, nu?" Spune el privindu-ma insistent. Știam că daca refuz, va fi rau, asa ca m-am ridicat incet si m-am pus in fața lui cu capul plecat. Ii simteam privirea lui Alex care cred ca încremenise de frică pentru că nu a mai scos niciun sunet. Asta sau e uimit pentru ca nu am murit încă din cauza tupeului meu.
"Mergem, Lara?" Imi șoptește el. La auzul numelui meu mi-am ridicat privirea si l-am privit confuză. S-a intors pe calcaie si mi-a facut semn peste umar cu două degete sa-l urmez. Am pășit încet pe micul culoar dintre banchetele pe care zăceau săracii copii care pareau terifiați de intreaga situatie. Poate că așa eram si eu dar doar vroiam sa par puternică
"Te așezi ? Sau ai de gând să stai tot drumul în picioare? Sunt sigur că nu, va fi un drum destul de lung" spune acesta uitându-se amuzat la mine
"Ăm.. da, mă așez" spun eu cu vocea tremurândă
"Îți e frica de mine?" Spune el întorcându-se cu fata la mine dandu-mi o șuviță de păr la o parte de pe față
"Nu" spun si înghit in sec. Doamne, omul ăsta e așa misterios și pare atât de periculos.. imi place! Stai, si Alex? Alex s-a purtat foarte urât cu mine, plus ca m-a lovit si eu nu sunt preșul nimănui, așa că dispari!
"Unde mergem?" Mă trezesc eu întrebând. Cred că o să regret asta
"Nu te-am luat aici ca să imi încui capul cu întrebări stupide" spune el rece
"Uff.. bine, scuze.. dar, poti sa imi răspunzi doar la una singură? " spun eu incet
"Să auzim "
"Cum te numești? "
"Filip" imi raspunde zâmbind trăgând o privire scurtă spre mine, apoi revenind la privitul pe geam
"Domnule, unul dintre pasageri ne-a creat probleme" il aud pe unul dintre bărbații care-l însoțeau pe Filip vorbind
"Ce fel de probleme?" Întreabă Filip la rândul lui. Este foarte calm, chiar mult prea calm. Ma sperie putin..
"Pai.." spune el si își drege glasul, facandu-l pe Filip sa-si întoarcă privirea spre acesta, urmand si eu sa fac la fel. Aproape ca mi-a căzut fața când am vazut fața bărbatului plina de sange
"Cine a făcut asta?!" întreabă Filip ridicându-se brusc de lângă mine facandu-ma să tresar auzindu-i vocea groasă si puternică ce răsună ,acum, in tot autocarul
"El." spune bărbatul tragandu-l de după perdea pe Alex care părea destul de nervos. Filip a trecut incet prin fața mea deoarece spațiul mic nu-i permitea sa se miște mai repede, si s-a poziționat in fata lui Alex cu mâinile la spate si i-a suflat in față:
"Motivul.Pot să știu și eu motivul pentru care mi-ai lovit omul?" Este foarte calm si calmitatea asta nu miroase a bine. Inima deja imi bate de 10 ori mai tare
"Pai atunci, dacă tot punem întrebări, pot să știu și eu de ce mergem printr-o pădure de 30 de minute si nu ne spui nimic?" Ii scuipă Alex in față.
Dacă as avea floricele, m-aș simți ca si cum as viziona un film horror
"Eu sunt cel care pune întrebările aici" ii reproseaza Filip
Stiu stiu, e scurt capitolul, dar promit ca diseară il pun pe următorul care va fi mai lung si mai interesant. Am cam ramas fara inspirație :))
