"Alex.." spun privind in gol
"Da?" se uita el la mine ingrijorat "Lara, ce ai patit?" spune si imi ia fata in palmele lui incercand sa ma faca sa il privesc in ochi
"Alex, gata, fara jocuri. Chiar .. te rog.. sa iesi " spun cu teama in voce
" Pff.. " spune plictisit dupa care iese pe usa. Astept sa aud si cum se inchide usa apartamentului dupa care ma uit pe hol ca nu cumva Elena sa asculte pe la usa sau ceva. Se aude muzica din camera ei asa ca sigur nu ma va auzi cand voi fugi pentru cateva ore de acasa. Ma schimb repede intr-un trening, ma incalt cu adidasii mei si imi iau telefonul zbughind o pe usa. Degetele imi tremurau in cautarea unui numar de telefon, dar intr-un final l-am gasit si am apelat.
"Alo? Dylan?" intreb eu usor
" Lara? "
" In persoana. Trebuie sa vorbesc ceva cu tine, adica sa te intreb ceva.. Important"
"Lara, e 1 noaptea.." imi spune plictisit
"Oo, haide, acum nu mai esti .. chestia aia?"
" Ba da, dar asta nu inseamna ca nu dorm! Te-ai uitat prea mult la Twilight." imi spune si parca il simt cum ranjeste
"Trebuie sa vorbesc cu tine!"
"Parca ai spus ca nu mai avem ce discuta" imi spune serios
"Ei bine, acum avem!" ii spun si nici eu nu stiu de unde am atata curaj sa spun chestiile astea unei persoane care ar putea sa ma omoare cam ... intr-o secunda!
"Ei bine, eu nu discut cu persoane cand au ele chef! Discut cand am eu chef si spre ghinionul tau, nu am chef sa stau la taclale cu tine. Am vrut sa-ti spun odata tot adevarul, dar tu m-ai alungat, asa ca..." spune si cu asta imi inchide telefonul in nas
Super.. Am mai mers si atata pana in parc. Acum ma voi intoarce pentru ca domnul ingamfat nu are chef de discutii. Ce sa zic. Ahh, vampir afurisit!
" Ai 10 secunde sa spui intrebarea aia nenorocita." se aude o voce serioasa din spatele meu si cand ma intorc brusc speriata de acea voce dau nas in nas cu nimeni altul decat Dylan
" Ti-a revenit cheful? " intreb eu sarcastica si totusi satisfacuta ca a venit
"6-5.."
" Ok.. ok! Vreau sa stiu daca Alex e.. vampir" ii spun dintr-o data muscandu-mi buza de jos apoi
" Wow, wow, usor domnisoara <<vreau sa stiu tot>>. Cu mine nu merge asa. Dupa cum vezi, nu sunt un birou de informatii, sunt o persoana in varsta de 1500 de ani!""
"Haha, buna gluma!" spun si rad, dar apoi cand mai uit la fata lui imi dau seama ca spune adevarul. Cum poate fi asa serios mereu?
" Oh.. tu spui adevarul.. scuze" spun si ma uit la adidasii mei putin murdariti de praf
" Hmm, ce te-a facut sa crezi ca Alex e un vampir?" imi spune si se aseaza pe banca din fata mea, facand si eu aceeasi miscare
"Pai.. l-am comparat cu tine si avand in vedere ca sunteti cei mai buni prieteni.."
"Da, el este vampir!" spune si accentueaza cuvantul <EL>
" Ce vrei sa spui?" spun facand ochii mari "Adica.. EL" spun si accentuez si eu ultimul cuvant " Pai tu nu esti? Mai devreme asa ai spus"
"Da, am spus doar .. un sfert din toata povestea. Alex e vampir, dar eu.."
" Oh, Doamne, parca as trai acelasi moment de acum cateva ore" spun si imi frec tamplele cu buricul degetelor dupa care redevin atenta la spusele celui din fata mea " Dar tu ce esti?" intreb si imi e frica de raspuns
" Sunt un .. un altfel de monstru. Cand ma transform sunt mult mai.. urat.. sa zicem asa, decat Alex sau ceilalti vampiri. Vampirii de exemplu au ochii negri, iar eu ii am rosii, puterea lor este jumatate din a mea oricum, dar cum sunt si mai in varsta, puterile mele au crescut. Muscatura mea poate omora un vampir, un varcolac, orice, nu exista leac, pe cand muscatura unui varcolac poate fi vindecata DOAR cu sangele meu.." spune inghitind in sec si uitandu-se in jos probabil fiindu i rusine de cine este
"Stai putin.. Varcolac, vampir, orice? Daca tu nu esti vampir, atunci ce esti? Cum .. te numesti?"
"Hibrid" imi spune dupa care se uita fix in ochii mei si parca m-am cutremurat toata
"Pai.. si cum ai ajuns asa? " il intreb cu parere de rau
" Lara.. Cred ca deja ai incarcata mintea cu destule, nu cred ca ar trebui sa mai stii si chestia asta, cel putin nu acum." imi spune privindu-ma cu blandete analizandu-mi fara nicio retinere fiecare detaliu. Imi pune mana pe fata, tresar putin la atingerea lui, dar dupa imi revin. Acum imi mangaie lent pometii uitandu-se atent la mine
" Ar trebui sa te feresti de mine, sa ma uiti, sa nu ma fi cunoscut! "
" De ce as face asta? " ii spun incercand sa mi tin lacrimile in frau
" Eu o pot face.. Pot sa fac sa uiti tot ce vrei tu! Doar sa imi ceri! Nu o pot face fara acordul tau"
"NU! NU VREAU sa te uit! " ii spun hotarata si imi pun si eu palmele ingetate peste ale lui care sunt foarte calde
" O sa suferi!" imi spune uitandu se trist la mine
" Daca vine din partea ta, nu ar durea asa de tare" spun si dau drumul lacrimilor ce imi intepau ochii, iar in acel moment m-a sarutat! A fost un sarut bland, pofticios, de parca nu se grabea sa ajunga altundeva. Voia doar.. sa ma sarute, dar dupa, a disparut, cand am deschis ochii am auzit doar un vajait si a disparut. M-am uitat dupa el, l-am strigat, dar nimic. A plecat! Dylan a plecat!
