"Lara, esti bine?" Mă intreaba Sellyne vazând că am ajuns în curtea şcolii şi mă uitam în gol
"Doamnee! Puteți să nu mă mai întrebați toți dacă sunt bine? Normal că nu sunt bine! " țip eu, dar în şoaptă căci nu voiam să creez un spectacol pentru ceilalți elevi
"Îmi pare rău!" Spune ea si incepem amandoua sa mergem incet spre poarta. Orele se terminaseră si deja eram scarbita la câte persoane venisera la mine "cu pareri de rau" cica
"In fine. Trecem peste!" Spun si imi trec mana prim par dupa care ma uit in stanga si in dreapta ca nu cumva sa vina vreo masina si sa ma zboare in timp ce trec strada
" Te duc acasa?"
"Cu se sa ma duci acasa?" O intreb eu ranjind fals pentru ca deja stiu raspunsul, dar vreau sa aflu de ce
" Cu masina.." ezita ea uitandu-se prin jur
"Sellyne!" " tip eu la ea ca sa o fac sa spuna
"Cu Dylan.. Uite, Lara, a trecut atata timp de cand Chris a murit. De ce nu vrei sa te impaci cu Dylan?"
" In primul rand, Chris a fost omorat, nu a murit de boala grea si in al doilea rand, il voi face pe Dylan sa plateasca! Aa, si in al treilea rand, a trecut doar o saptamana de la incident; nu cred e asa de mult" spun si dupa trag o gura mare de aer extenuata.
"Nu ai cum sa-l faci pe Dylan sa plateasca! E cea mai puternica fiinta de pe pamant si in ochii lui tu esti.."
"Un nimic, ca toti ceilalti. Da stiu!" O intrerup eu. Pe marginea strazii, in spatele ei , Dylan iese din masina lui venind zambitor spre noi. Maxilarul mi s-a inclestat si unghiile ce-mi intrau in palma la cat de tare strangeam pumnul la spate nu erau asa suportabile. Baiatul asta se crede nu stiu cine cu un tupeu fantastic
"Buna, fetelor power-puff!" Spune el si o saruta pe Sellyne scurt dupa care se intoarce spre mine
" Uite cine s-a gandit sa apara printre noiii!" Spune el analizandu-ma din cap pana in picioare
"Arati bine avand in vedere ce iubitul tau e la doi metri sub pamant!" spune si rade
"As putea sa spun acelasi lucru si despre tine avand in vedere ca era FRATELE TAU si TU l-ai omorat!" Spun punand accentul pe cateva cuvinte
"Sellyne, vrei sa te duci in masina? Vreau sa discut ceva cu acest copil!" Spune si ii zambeste dupa care ea pleaca fara sa comenteze. Ce naiba? Nu are niciodata nimic de spus in prezenta lui?
" Nu am ce vorbi cu tine. Pentru mine nici macar nu existi!" Spun eu si ma intorc cu spatele la el si dau sa plec, dar cum eu nu am viteza lui si nu pot sa zbor intr-o secunda de acolo, se pune in fata mea imediat.
"Ei bine, eu am!" spune dupa care imi prinde umerii si se uita fix la mine spunand:
"Te vei duce acasa si nu vei vorbi cu nimeni. Vei intra in apartament si vei lasa usa descuiata asteptandu-ma CUMINTE in camera ta!" Imi spune el raspicat. Mintea mea era total absorbita de ce spunea el, parca dintr-o data voiam sa fac ce spune el
"Ma voi duce acasa si nu voi vorbi cu nimeni. Voi intra in apartament si voi lasa usa descuiata asteptandu-te cuminte in camera mea!" Spun eu neutra uitandu ma la el. Si a pus palmele pe obrajii mei spunand:" Buna fata!" Dupa care a plecat si am plecat si eu. Nu voiam sa fac ce spunea el, dar corpul meu nu asculta.
"Lara! Ce faci, iubire?" Spune Alex cand ajung in fata usii de la apartamentul meu, dar nu puteam sa-i raspund. A spus sa nu vorbesc cu nimeni asa ca am intrat in apartament si am lasat usa descuiata. L-am auzit pe Alex cum tipa pe hol ceva gen "Multumesc pentru raspuns!". Pfff, daca ar stii el ce mi-a facut Dylan.. Ma schimb de hainele cu care am fost la scoala in pijamalele mele scurte pentru ca am de gand sa dorm. Afara e foarte cald si las si geamul deschis pentru a se crea putin curent si ma bag in pat, adormind intr-un final.
Ma trezesc speriata de un zgomot puternic. Se pare ca geamul s a inchis cu repeziciune si puternic din cauza curentului care s-a creat. Dar cum? Ma ridic si il inchid iar dupa:
"Vezi ce bine a fost daca m-ai ascultat?" Dăp. Uite asa s-a creat curentul
"Ce naiba mi-ai facut de am facut tot ce ai vrut tu?" Tip nervoasa si ma apropii de el
"Te-am constrans!" Spune el si se aseaza comod pe pat cu mainile sub cap
"Adica?"
"Adica cu o privire te pot face sa faci exact ce vreau eu!" Spune si imi zambeste smechereste
"Ce?! De cate ori mi-ai mai facut asta pana acum?" Intreb nervoasa
"E prima oara" spune el plictisit si ia o carte de pe noptiera rasfoind-o
"Si o sa o mai faci?" Intreb eu ezitand
"Daca va mai fi nevoie!" Imi raspunde inca rasfoind cartea
"Si de unde stiu ca nu o vei face si cand nu va fi nevoie?" Intreb eu nervoasa dintr-o data
"Va trebui sa ai incredere!" Spune el, acum uitandu-se la mine
