În doar o săptămână cei șapte au reușit să dărâme o parte din zidul pe care l-am construit de atâta timp în jurul meu, au intrat pur și simplu în viața mea și mi-au dat-o peste cap.
Această îmbrățișare mi-a oferit posibilitatea să deschid ochii și să văd ca există și oameni care te apreciază doar pentru ceea ce ești cu adevărat, făra să-ți ceară ceva în schimb.
Am meritat oare?
După îmbrățișarea care a durat parcă o veșnicie Kira a propus să mergem la ei să privim un film, cu toții au fost mai mult decît încîntați. Am mers mai întîi la mine în apartament, mi-am făcut un duș și m-am schimbat într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou mai lărguț cu un umăr lăsat, iar părul mi l-am prins într-o coada de cal. Am luat o pungă de fistic, niște alune și m-am îndreptat spre apartamentul celor doi frați. Era o luptă de zile mari pentru ce film să urmărim, fetele vroiau comedie, iar băeții horror (ca întotdeauna), până la urma au ales un film de acțiune.
Kira cu Eliot și Justina cu Oscar au ocupat canapeaua, Maria și Stephan fotoliul din dreapta, a rămas doar fotoliul din partea stângă pe care stătea Dorian, am vrut să mă fac comod jos dar mi-a făcut semn să mă așez lângă el.
- Să știi că nu mușc, poate doar un pic, dar promit că nu o să doară mi-a spus cu un zîmbet mic și mi-a făcut cu ochiul. Am roșit instantaneu.
Toți au izbucnit în râs și m-au îndemnat să mă așez lângă el, am încercat să stau pe margine dar cu o singură mișcare m-a tras în brațele lui.
- Așa e mai bine, mi-a șoptit cu o voce răgușită care mi-a ajuns și în cele mai întunecate colțuri a inimii mele.
Nu am putut să fiu atentă la film deoarece degetele lui fine își făceau de cap pe pielea umărului meu dezgolit și locurile unde mă atingea luau foc. Fiecare atingere era ca o lovitură de bici. Mă ardea. Mă durea. Mă ustura. Dar totodată mă aduceau pe culmile plăcerii, îmi mușcam buza cu putere ca să-mi înăbuș geamătele ce îmi ieșiau involuntar, îi simțeam respirația fierbinte și precipitată lângă urechea mea, iar buzele moi și umede se jucau cu lobul urechii mele, eram în disperare.
- Am rămas fără floricele, se plînge Stephan.
- Aduc eu, spun repede și fug spre bucătărie fără să mă uit în urmă.
M-am sprijinit de blatul bucătăriei și am încercat să-mi regulez respirația până bătăile inimii s-au liniștit, am pus punga cu floricele în microunde și mi-am turnat un pahar cu apă. Trebuie să stau cât mai departe de el, știu ca se joacă cu mine și nu ar trebui să mă afecteze, dar un gînd năstrușnic mi-a trecut prin cap Jocul astă se poate juca în doi.
M-am întors cu un bol mare de floricele, le-am lăsat pe măsuța din fața canapelei și m-am făcut comod în brațele lui, am pus capul pe pieptul lui și i-am inspirat adînc mirosul, i-am luat brațele și le-am pus în jurul meu. Se uita la mine cu ochii mari de mirare, dar nu a spus nimic, am ridicat privirea spre el și l-am sărutat scurt pe linia maxilarului,alaturi de vena care pulsa cu putere, s-a încordat instantaneu.
- Așa e mai bine, i-am șoptit încet la ureche.
Am închis ochii și am inspirat încă o dată mirosul lui, pe care nu cred ca aș putea sa-l confund vreodată. În cele din urmă am adormit ghemuită în brațele lui.
*************
Mii prea cald, simt că mă sufoc, încerc să mă întorc pe cealaltă parte dar ceva mă ține, îmi deschid încet ochii și mi se oprește respirația, Dorian doarme ca un prunc lângă mine, cu gura întredeschisă și părul răvășit (e mai frumos decât însăși Adonis și pare mult mai tînăr), picioarele ne sunt împleticite iar o mâna o ține în jurul taliei mele. Încerc să ies din strânsoarea lui dar mă trage mai aproape de el și își lipește buzele de gâtul meu, începe cu săruturi mici și își plimbă mâinile pe corpul meu deja înfierbântat, îl aud șoptind ceva și încerc să înțeleg ce spune.
Ești aici... Un sărut... Atât de reală... Un sărut... Și miroși atât de dulce... Un sărut... De ce mai lăsat?.. Un sărut... Te vreau înapoi... Un sărut... Leyla, te vreau înapoi...
Lacrimi fierbinți îmi brăzdau obrajii și suspinele nu mi le puteam opri, o lăcrimă s-a prelins până pe gâtul meu aproape de buzele lui, cînd a dat sa mă sărute din nou a ajuns cu buza de lacrima cu pricina a deschis ochii iar când m-a văzut m-a împins de lângă el cu atâta brutalitate încît am căzut de pe pat, din câțiva pași a ajuns lângă mine, mi-a întins mâna, dar l-am refuzat și m-am ridicat singură. Și-a băgat mâinile în păr trăgând de el și înjura printre dinți, când a încercat să spună ceva s-a auzit soneria de la ușă și am fugit să o deschid. În prag erau Kira cu Justina cu niște zâmbete șmecherești pe față.
- Ce faceți frumoșilor? Încă dormiți? Sau vă faceți de cap? a întrebat Justina în timp ce le-am făcut loc să intre în apartament.
- Ne-am apucat să facem micul dejun dar nu avem destule ingrediente, suntem cam mulți și ne gândeam ca poate ai și tu câte ceva, îmi spune Kira dar privirea îi fuge spre ușs de la dormitorul meu din care iese Dorian și îi sare în brațe.
- 'neața frățioare, ce-i cu fața asta așa tristă? Să nu-mi spui că ai dormit rău lângă așa o fată frumoasă.
Nu răspunde nimic, doar își ridică privirea spre mine și pot citi regretul în ochii lui care astăzi au o culoare mai întunecată, mai rece și mii de fiori trec prin tot corpul meu.
- Deci, noi mâncam azi sau nu? rupe tăcerea Justina.
- Puteți să luați tot ce aveți nevoie de la bucătărie cît eu mă duc să mă schimb, le spun fetelor și intru în camera mea.
Am intrat direct la baie și am dat drumul apei în duș, m-am dezbrăcat și am intrat sub apă, picăturile fierbinți îmi alintau pielea și îmi aduceau aminte de săruturile lui umede și fierbinți, de mâinile lui pe pielea mea și de cuvintele șoptite cu atâta durere.
Leyla, cine ești tu? Ce i-ai făcut? De ce l-ai lăsat? și multe alte întrebări își faceau loc în mintea mea. Trebuia să aflu, să știu adevărul. Dar, de ce îmi păsa? De ce mă macină orice întrebare legată de el? De ce orice gând îmi fuge la el? Oare Adam are dreptate? Chiar sunt capabilă de așa sentimente? Și într-un timp atât de scurt?
