Râdeau ambii incontrolabil, pe când eu încercam să îmi țin furia în frîu în timp ce îmi analizam buza în oglindă. Era umflată și roșie, iar înăuntru avea urme vineții de la dinții lui. Cum Dumnezeu să muști pe cineva în halul ăsta, mai ales după așa un sărut?
- Nu cred că o să mai pot lupta azi, spune printre hohote de râs Luca.
- Și zici că dimineața te-a împins de pe pat, iar acum te-a mușcat ca un sălbatic din cauza unui telefon? întreabă Adam, la fel de amuzat ca și Luca.(ce naiba m-a pus să le povestesc totul? Desigur, încrederea pe care o am în ei)
- M-a mușcat din cauza voastră idioților, dacă nu făceați atâta zarvă nu-l mai suna nimeni și eu eram acum nevătămată.
-Dar noi nu am început nici un meci fără tine niciodată, cum să lupt fără pupicul tău de încurajare? a încercat Luca să se îndreptățească.
- Bine, bine. Am înțeles, acum haide adunați-vă, le-am promis fetelor un spectacol de neuitat.
- Înțeles șefa, au spus ambii și m-au strâns într-o îmbrățișare.
- Cât mi-a fost dor de voi, le-am spus în timp ce îi sărutăm pe obraji.
După ce a început lupta și toți și-au îndreptat atenția spre băieți, Jane a venit îngrijorată spre mine și m-a luat l-a întrebări, nu am fost în stare să o mint așa că i-am povestit și ei toate cele întâmplate, o vedeam cum aruncă priviri acide către Dorian și încerca să se stăpânească să nu-i sară în gât.(ar fi amuzant să o văd pe Jane încercând să ajungă la gâtul lui Dorian, mai ales că ea e de statură mult mai scundă decât el).
În comparație cu Adam și Luca, Jane nu a fost deloc amuzată, ci din contra, era furioasă și îngrijorată, ea mereu se comporta ca o mamă grijulie, iar de obicei exagera, de altfel ca și acum. Într-un final am reușit să o conving că sunt bine și nu e necesar să "stea de vorbă" cu Dorian și i-am promis chiar să-i fac cunoștință cu noii mei prieteni, dacă pot așa să le spun. Am avut noroc de Matt, care a venit să-și recupereze iubita, și nu am mai continuat discuția, care deja mă incomoda.
Nu mă putem concentra asupra meciului fiindcă Dorian nu-și lua ochii de pe mine, iar eu nu mă puteam opri în a-mi mângâia buza umflată cu buricele degetelor.
- Te mai doare? am tresărit la auzul vocii lui șoptite atât de aproape de urechea mea.
- Ddd..da, m-am bâlbâit.
- O să treacă.
- Știu.
Am simțit mâna lui pe mijlocul meu și am încercat să îmi stăpânesc emoțiile, m-a tras mai aproape de el și și-a afundat fața în părul meu inspirând adânc, am rămas așa încercând să ne concentrăm pe ceea ce se petrecea în ring.
Am crezut că rămân fără oxigen când am vazut-o pe Emilia, și eram sigură că se îndreaptă spre noi, am încercat să mă trag din îmbrățișarea lui Dorian, dar anticipîndu-mi mișcarea m-a strâns mai tare la pieptul lui.
Emilia, sora lui Mark, semănau între ei atât de mult și aveau aceeași răutate zugrăvită în suflet. Ea a fost umbra mea toți acei ani de chin, prin care am fost nevoită să trec din cauza lor.
Aveam maxilarele încordate și palmele acum strânse în pumn atât de tare încât simțeam cum unghiile îmi intră în carne. Nu vroiam să o știu aproape de mine, nu vroiam să îmi amintesc de trecut, eram prea slabă la nivelul psihicului în acel moment ca să mai duc o luptă verbală și cu ea.
În ultimul moment, la un pas distanță, ceva a convins-o să se retragă, mi-a aruncat o singură privire, una scurtă dar care mi-a transmis atât de multe. Știam că mă urăște la fel de mult cum e și ura mea pentru familia lor, e un sentiment incontrolabil, care crește pe zi ce trece tot mai mult în sufletul meu. Mark a sădit o singură sămânța care a prins rădăcini adânci în sufletul meu, chinuit de durere și regrete. Nu am să iert niciodată, nu sunt sigură ca nu am să uit, dar îmi doresc, chiar îmi doresc să uit totul și începutul vieții mele să fie în ziua când am întâlnit-o pe Jane.
Am avut multe momente în care eram gata să îmi schimb și numele, dar de fiecare dată îmi aduceam aminte de mama, că ea a fost prima căreia i-am provocat durere și care a murit din cauza mea, deci îmi merit din plin pedeapsa numelui meu.
Urale și aplauze m-au scos din gândurile mele, mă uitam buimacă prin jur și încercam să înțeleg cine a ieșit câștigător, iar în momentul în care am găsit privirea lui Luca și brațele lui larg deschise care așteptau o îmbrățișare, am vrut să fug spre el, dar mi-am dat seama că eu încă eram în brațele ferme ale lui Dorian, mi-am întors încet capul spre el și rugândul din priviri să mă lase, a înțeles mesajul dar gestul lui m-a lăsat direct fără aer. Buzele lui moi și cărnoase s-au presat asupra alor mele, iar limba lui obraznică a intrat direct în gura mea, am încercat să protestez dar m-a strâns și mai mult lângă el. Iar atunci când am ajuns să fim ambii fără aer, cu buzele lipite de ale mele mi-a șoptit abia auzibil
- Doar o îmbrățișare să fie, un zâmbit mare mi s-a așternut pe față și fără vre-o avertizare am zbughit-o spre Luca, care se uita stupefiat la toată scena dintre mine și Dorian.
- Felicitări, știam eu că ai să reușești, i-am strigat când îi săream în brațe, și mii de săruturi mici și umede mi-au acaparat fața, nu vreau să văd expresia lui Dorian în momentul ăsta.
- Se pare că cineva e gelos,mi-a șoptit la ureche Luca cu un zâmbet imens pe mutra lui satisfăcută. Să vedem cât rezistă și la a doua rundă.
- Nu cred că se merită, am spus cât de sigură am putut și i-am îndepărtat brațele de pe mine.
A zâmbit scurt și mi-a făcut semn cu capul spre noii mei prieteni care se îndreptau spre noi.
