Visele unei pustoaice{Luke Hemmings}

~Evadarea~

O urmez si ajungem la un gard de sârmă ghimpata.Deodata se aude alarma.Se pare ca si-au dat seama ca am evadat.Trebuia sa ne grăbim.
-Stați pe loc!
Cum am auzit acea voce am inceput sa ne panicam.
-Ce facem?Ar trebui sa renunțăm Jul!!
-Nu Heaven!Nu acum cand suntem atât de aproape sa evadam de aici!HAIDE!Pentru Josh!!
-Bine.
Fac scarita,sare Heaven si apoi sar si eu.
Eram in pădure.Trebuia sa ne ajutam reciproc ca sa supraviețuim.
Alergam si ne era destul de frica sa nu fim prinse,dar trebuia sa luptăm.Nu puteam sa renunț.Mama..Harry..Luke...
Josh..Toți..Trebuia sa reusesc.
-Ahh!
-Heaven!
Ma întorc si o vad pe Heaven pe jos.Se pare ca se impiedicase de o creanga.Ma întorc spre ea si o ajut sa se ridice.
-Au.
-Esti bine?Poti sa mergi?
- Nu stiu.Ma doare piciorul îngrozitor.Cred ca e rupt.
-Stai sa vad.
O sprijin pe un trunchi de copac si ma uit la piciorul ei.
*P.S.:Am facut un curs de prim ajutor.*
Intr-adevar avea piciorul rupt.
-E rupt nu?
-Da..
-Jull fugi!Lasa-ma!Macar tu sa scapi.
-Ce-ai ma?Te doare capul?Cum sa te las aici.Mai ales acum!Nu plec.Nu te las in urma .Clar?
-Off.Incapatanato.
-Asta e.
Ma aplec spre ea si o sprijin de mine.
-Fa pasi mici oke?
-Bine.
Mergeam incep ,dar ne îndreptam spre drumul cel bun.
Se aud doua focuri de arma.Erau prin apropiere.
-Ei sunt nu?
-Trebuie sa ne ascundem.
-Unde?
-Urmeaza-ma.
Am intrat intr-un sant si ne-am acoperit cu frunze.
-Sefu cred ca au trecut pe aici.
-Nu trebuie sa le lăsăm sa scape orice ar fi!!
-Stii ca daca scapa intram la rece.
-Putin imi pasa.Ma enervează faza ca nu ma iubeste.Hai mai repede.
-Au plecat?
-Cred ca da.Haide.Trebuie sa găsim o metoda sa evadam de aici,orice ar fi.
-Nu pot sa merg asa.
-Haide.
O sprijin de umărul meu si începem sa mergem.
-Începe sa se întunece.
-Haide mai avem putin.Nu putem renunța.
Cred ca am străbătut jumatate de pădure..sau chiar mai mult.In fine..asta nu conteaza.Tot ce e important este ca dupa un efort imens din partea lui Heaven ca sa-si reaminteasca drumul ,am ajuns la o sosea. Am sprijin-o de trunchiul unui copac si i-am zis ca ma voi întoarce.A dat aprobator din cap si a încearcă sa-si mai amelioreze durerea.
Din depărtare,doua lumini puternice isi făceau aparitia pe soseaua nefolosita de ani buni.Rănită,speriată si îngrozită de ceea ce patisem,am reactionat imediat si m-am îndreptat spre mijlocul soselei.
Masina venea cu viteza si nu dădea semne ca sa oprească.M-am asezat in mijloc asteptand impactul corpului meu cu capotă masinii.Daca asta ne salva din acest iad ,atunci îmi ofeream fericită viata.Clipele treceau,iar masina era la cativa metri de mine.
-JULLLLL!!!! (tipa Heaven cu disperare)
Atunci..........
------------------------------------------------
Pam-pam.Am postat si acest capitol.Scuze ca nu am mai postat demult,dar nu am avut timp..Examenul,teste peste teste ,ehe..promit ca nu se va mai repetă dragii mei cititori.:)
Sper ca fiecare capitol care il scriu va place pentru ca pun foarte mult suflet in el si chiar îmi pasa de aceasta carte.Deci va rog,daca apreciati aceasta carte dati:Un vot si un comentariu .
Voi sunteti inspiratia mea .Va iubesc.:3
Intrebarea capitolului:
-Jull va muri sau va supraviețui?
Vedeti ce se va intampla in capitolul următor.Pupici :3