Visele unei pustoaice{Luke Hemmings}

~Hospital~

~L.U.K.E.-P.O.V~
Cand am ajuns, ne-am îndreptat spre spital.Am luat-o usor in brate si am inceput sa alerg ca un disperat dupa medici.Îngerul meu stătea neclintit si palid la fata parca isi dădea ultima suflare.Imi era frica sa nu o pierd iar.
Ea este binele ce îmi face rău.
Un medic a aparut în grabă cu o targă mare si rece ,smulgându-mi în cele din urma prințesa din brațe.Ma simteam incomplet fara ea.In drum spre sala de operatie ,am apucat-o de mana si am tinut-o strâns pana ce "gardienii" mi-au blocat drumul.
-Domnule,îmi pare rău dar nu puteti intra aici.
- Nu!Trebuie.Trebuie sa fiu alaturi de ea .Macar acum!
-Va rog, asteptati la receptie.
Fara niciun alt cuvant ,am dat aprobator din cap si m-am indreptat spre holul receptiei.
Mi-am luat o cafea de la automat si m-am rezemat stresat de spătarul scaunului.Ma uităm la ceas din 5 in 5 minute ,iar timpul trecerea cu încetinitorul.
După câteva ore doctorul apare în sală liniştit şi precaut ca întotdeauna.Mă îndrept rapid spre el fără să-l speri si încerc să rămân cât de calm posibil.
-Mă scuzați,dar..
Îşi întoarce privirea spre mine renunțând să mai analizeze un teanc de hârtii.
-Spune-ți.
-Păi..acum ceva timp iubita mea a intrat în sală de operație şi voiam să ştiu starea ei .
-Hm..Presupun că vorbiți de Domnişoara Styles.
-Da.
-Este bine.Totul a decurs normal ,doar că are nevoie de odihnă.
-O pot vedea?
-Desigur.Doar să nu o obosiți .
N- am mai stat pe gânduri şi am început să alerg auzind din spatele meu ecoul vocii medicului.
-Camera 22 ,etajul 3.
Nerăbdător o tulesc rapid pe scări (aproape împiedicandu-ma) şi sărind câte trei trepte , ajungând la destinație într-un interval de timp foarte scurt.Trântesc uşa în urma mea şi încep să analizez fiecare cameră până ajung la camera 22.
Inima îmi bătea puternic în piept,iar câteva suvițe rebele de păr îmi acopereau chipul.Mă simțeam pierdut şi agitat în acelaş timp.Imi era frică de faptul cum va reacționa acea făptură fingasă.Mă va privi rece rănindu-mi sentimentele sau mă va ierta pentru tot ce i-am facut şi o vom lua de la 0.
Mâna mea reacționează instinctiv punând mâna pe mânerul uşii şi împingând cu putere ,aproape trântind-o ,întru .Un trup gingaş privea uimit în direcția mea,lăsând la iveală mainile firave si subțiri.Voiam să le ating,să simt acea căldură din nou.
După puțin timp îşi întoarce privirea .Dezamăgit, mă îndrept spre scaunul de lângă pat şi încerc să spun ceva,dar mi-o taie folosim un ton arogant.
~J.U.L.L.I.E.-P.O.V~
-Nu mă aşteptat să fi aici.Credeam că esti cu "preaiubita" ta Aleisha.
-

Jull..Am mai vorbit despre asta..ți-am spus ca nu e nimic între n...
-Minți!Ca de obicei mă minți Luke!Ce secrete mai ai față de mine?!Ce mai vrei de la mine?!Nu ai facut destule?!
-Jull..calmează-te!Eu şi Aleisha nu mai avem nicio treabă!Ea face parte din trecut!Te rog ..crede-mă..
Cu un ton rugător pronunță ultimele cuvinte şi îşi îndreaptă mâinile spre mâinile mele vrând să le apuce,dar eu refuz, trăgândumi-le.I se citea pe chip tristețea şi regretele,dar mie nu-mi păsa.
-Eu..
-Nu mai vreau să aud nimic din ce ai de spus Luke.Vreau să pleci.Acum!
-Dar..
-PLEACĂ!
Inima îmi bătea cu putere remarcandu-mi bătăile pe aparatul amplasat ĺângă mine .Imediat un doctor şi 2 asistente intra încercând să mă calmeze.O asistentă îl abordeaza pe Luke şi îi sugerează politicos să plece.În cele din urmă,renunțând la încăpătânarea sa,hotărăşte să se îndrepte spre uşă făcandu-mi semn să-l sun ,iar apoi bolborosind ceva de neînțeles.
După acest incident ,doctorul a hotărât să-mi dea un pumn de pastile promițându-mi ca a doua zi să fiu externată din acest loc hidos.
Fiind destul de extenuată ,hotărăsc să-mi aşez capul pe perna incomodă,începănd să mă gândesc la tot ce s-a întâmplat .Poate ca am fost puțin prea arțăgoasă..Defapt a fost bine ce am facut..a fost bine..
A doua zi dimineață,ma trezesc şi analizez fiecare colțişor,dar remarc singurătatea ce ma copleşea .Am păşit lin pe podea îndreptându-mă spre scaunul de lângă.Poate că greşisem,poate că am fost prea dură..Poate..
Oftez încercând să-mi scot din minte fiecare regret ,dar fără niciun folos.
Uşa de la intrare se deschise ,iar înăuntru intră o asistentă făcându-mi semn să mă apropii.
-Domnişoară Styles aş dori să semnați aici pentru a vă putea externa.
Dau aprobator din cap înşfăcând pixul şi măzgăling o semnătură pe hârtia albă.
Asistenta își reia lucrurile şi pleacă lasandu-mă singură.În adâncul sufletului meu voiam sa o întreb dacă nu a venit cineva să mă viziteze,dar ce rost avea?Oricum totul se va sfârşi.
Îmi recuperez hainele de pe spătarul scaunului şi încep să mă îmbrac cât de rapid pot.Ies din cameră val-vârtej şi cobor la parter.Ies pe uşa spitalului şi încerc să sun un taxi,dar o voce îmi distrage atenția.
-Jull!
Mă întorc şi analizez persoana care mă strigase.Era...
-----------------------------------------------------
Bone.Gata şi acest capitol dragii mei.Îmi cer sincere scuze față de voi din cauza faptului că nu am mai postat.
Vă rog să nu vă supărați pe mine .:<
Continuând voiam să vă anunț că mai sunt câteva capitole ,iar această carte se va sfârşi.*Plâng*😢😢
Vă mulțumesc pentru tot sprijinul acordat ,pentru toate voturile ,comentariile şi citirile.Va iubesc pinguinii mei.💕
Sper din tot sufletul că va placut această carte .
Dacă doriți să apară next mai repede ,aş aprecia din tot sufletul dacă ați lăsa un comm+vot acolo.:))
Acum întrebarile zilei:
-Cine a strigat-o pe Jull în fața spitalului?
-Oare va mai exista ceva între Luke şi Jull?Oare aceasta va trece peste?
*Ve-ți afla în următorul capitol*
La revedere pentru moment.💁