Suprimarea sinelui

Idei diferite

Este ora 5:00 P.M. , mă uit visătoare afară pe geamul laboratorului, la ciorile gălăgioase de deasupra Iașului, - A început să se întunece din ce în ce mai mult! îmi spun în gând.

Apoi mă întorc spre colegii care purtau diferite discuții în bisericuțe, îmi îndrept atenția de la unii la alții, țintind spre un subiect care ar putea avea vreo abordare din partea mea.

Mă uit atent la gesticulația, mimica și expresivitatea unei colege care povestea despre despărțirea de prietenul ei:

-Oricum e un ciudat! zise ea.

Această idee mi-a atras imediat privirea asupra expresiei ei, care degaja în cea mai mare parte dezinteres și o oarecare compasiune prefăcută, în ceea ce-l privește pe fostul ei prieten.

În acel moment am socotit că o abordare din partea mea, asupra faptului ce a determinat-o să-l considere ciudat, m-ar ajuta să aflu dacă aș putea fi inclusă în aceeași oala;

-De ce e ciudat? a întrebat eu.

Ea se uită la mine mirată, ca și cum în acel moment aș fi apărut cine știe de unde sau sugerând oarecum faptul că nu vorbea cu mine, apoi replică:

-La început mi s-a părut normal, dar după ce-am auzit ce idei are...

Mă uitam insistent la ea, sugerând continuarea din partea ei, dar ea ma privit ca și cum aș fi înțeles, îmi era oarecum să întreb: Ce idei? Mă uitam la ea discreditând-o de valoarea explicației, însă ea abordă imediat alt subiect și se îndreptă spre masa de lucru.

-De ce întrebările mele deranjează mereu, de ce nu pot purta și eu discuții interminabile despre pantofi și sprâncene? De ce nu am și eu aceleași idei ca toată lumea sau măcar să fiu de acord cu ele?

Mă uit iarăși transparent prin laborator, la colegi, așteptând să terminăm experimentul cu aminoacizii care migrează hârtia cromatografică, oricum nu am înțeles mare lucru dar trecem peste...

Ideile noastre sunt proiecția unicității noastre, în ceea ce privește abordarea diferitelor situații și plasându-ne inconștient spre asocierea cu anumite persoane!