Incepusem sa o caut des prin facultate,dar se facea nevazuta in fiecare pauza. I-ar prinde bine niste lectii de "iesit in lume". Au fost 2 zile in care n-am reusit sa o gasesc cu niciun chip. Dar daca deveneam si eu la fel de misterios ca ea?Asa ca am inceput sa ma gandesc unde m-as ascunde eu in locul ei fara ca nimeni sa ma vada. Am analizat locurile din facultate si curte,pana cand am gasit-o camera ,destul de intunecata,putin uitata de cei de acolo. Era de asteptat ca acolo o voi gasi. Intru pe usa,aproape bezna in incapere.O gasesc asezata pe un scaun,langa o lampa,citea o carte. Pasesc usor catre ea,dar o aud cum imi sopteste pe un ton apasat:
-Ai scaun aici langa mine,aseaza-te odata!
- Ce esti asa hotarata?
- Nu mai pune atatea intrebari. Noi doi avem de discutat.
- Noi doi? Ce?
- Vreau ca asta sa fie locul nostru,unde ne vom intalni de fiecare data. Cand nu ma gasesti,sunt aici. Iar acelasi lucru vreau sa fie si in cazul tau.
- Ok,dar de ce locul asta?
- Pentru ca e la fel de perfect ca si cartea asta,zice ea luand o gura de vin dintr-un pahar pe care habar nu am unde-l ascunsese.
Fara nicio alta intrebare , ma ridic si plec. Stiam unde o gasesc cand se da disparuta. Mergeam in fiecare zi s-o vad acolo,fara sa-i spun prea multe cuvinte. Totodata eram constient ca trebuie sa-i marturisesc sentimentele mele fata de ea. Mi-era teama. Nu m-as fi ridicat la nivelul ei niciodata,iar ea stia bine sa-si ascunda sentimentele,era destul de sigura pe ea si adora sa se joace cu gandurile mele.
