Imi turbează sufletul, dați-mi pastile
Foarte multe, cât să mă omoare.
Dați-mi bătaie să mă-nvaț minte,
Să nu mai pun la suflet tot ce mi se spune.
Lăsați-mă intr-o baltă de sânge.
Plecați, nu vă mai uitați la mine.
Părăsiți-ma, loviți-ma, omorâți-ma,
Dar lasați-mi sufletul in pace.
Trăiesc intr-o realitate ireală.
In care durerea e reală ca o ciupitură.
Mereu incerc să mă trezesc la realitate,
Dar nu reușesc niciodată.
Mereu mă plimb prin București
Și observ că mulți oameni sunt triști.
In zilele noastre e greu s-ajungi la fericire.
Mai bine era pe vremea lu' mamaie.
