Intr-o zi de vara,
Se ivi pe seara,
Cam neasteptata,
O prea frumoasa doamna.
Era misterioasa, blanda,
Ochi negri, cu privire adanca,
Cu o voce duioasa
Ca de sirena.
Cand o vedeam pe strada,
M-ascundeam sa nu ma vada.
Nu mi-era frica,
Dar nu aveam starea necesara.
Mereu imi spunea sa merg cu ea,
Eu n-o cunosteam prea bine,
Ea mereu insista,
Eu ii spuneam ca "Nu", dar nu aveam cu cine.
Mereu ne intalneam,
O vedeam oriunde,
Ne povesteam,
Iar apoi disparea, nu stiu cu cine, nu stiu unde.
Intr-o zi poate voi merge cu ea,
Dar nu azi,
Mai am multe zile la saltea,
Mai multe decat crezi.
Nu renunt usor,
Oricat ar insista,
De m-ar ameninta cu un topor,
Tot as riposta.
Ma-nebuneste frumusetea ei,
Da dependenta,
Nu scapi usor de ea, e vesnica,
Dar detin controlul, am setul de chei.
Ochii ei frumosi,
Cu privire adanca,
Ajunge pana-n suflet,
E profunda.
Oricat ai incerca,
Nu ai putea rezista,
Sa nu te uiti la ea,
Fie ziua, fie noaptea.
Acest fapt ma bucura,
C-am opus rezistenta,
Am aflat in ultima clipa,
Ca aceasta doamna este moarta.
Un ambalaj frumos, un trup divin,
Un suflet stins ce nu ma lasa sa revin,
Te atrage, apoi te lasa balta,
Ea ramane cu sufletul, tu cu speranta.
Credeam ca sunt preferatul,
Dar m-am inselat,
Ea se vedea si cu alti,
Sub cerul instelat.
Mi-a placut sa vorbesc despre ea,
Despre cum ma seducea,
Despre cum fugeam de ea
Si cat de frumoasa era.
E un sentiment profund
Si nu e dragoste
E mai degraba crunt
Si se numeste moarte.
