Ce ciudata este viata !
Te culci seara tarziu te trezesti devreme dimineata.
Te trezesti obosit, ajungi seara acasa si mai obosit,
Incerci sa te culci dar te chinuie ganduri, esti bantuit.
Ascult muzica, imi fac ordine in ganduri,
Dar nu reusesc ... sunt mai destrabalat.
M-am razgandit, le las vraiste, ca frunzele-n paduri,
Si ma las cuprins de nepasarea apasatoare, ca atunci cand sunt beat.
Imi astern ganduri, idei pe hartie,
Gandesc, caut la probleme rezolvare.
Altora nu le pasa de mine, nici mie nu-mi pasa de ei,
Dar continui sa-i ajut, simt o greutate mare pe umerii mei.
Ma uit pe cer dupa stele,
Dar niciuna nu mai straluceste.
Sunt lasate-n umbra de luminile orasului.
As vrea sa cauzez o pana de curent, pentru a vedea minunile cerului.
Toamna, ce anotimp ciudat.
Natura moare, numai tristete in jur, pacat.
Frunzele cad, la fel si moralul oamenilor,
Si-si revine primavara, odata cu inflorirea florilor.
Iarna, un anotimp minunat,
Ies copii pe strada, la sanius, la schiat.
Pamantul isi ia suba cea alba si frumoasa,
Toata lumea iese afara si se joaca cu zapada.
Imi amintesc de iernile din copilarie,
Cand veneam acasa ud la picioare,
Stateam cu picioarele pe soba,
Iar mama imi dadea supa calda.
Primavara, un anotimp plin de veselie.
Pamantul se dezbraca, natura invie,
Lumea iese afara la plimbare.
Nu mai gasesti loc de tristete.
A venit vara, un anotimp calduros,
Copii fericiti, a venit vacanta.
Copiii se joaca pe afara, se duc la scaldat, ce frumos !
Dar ma intristez din nou, se aproprie toamna.
O lume, o tara plina cu diversitate,
Cu mare, fluviu si cu munte,
Cu patru anotimpuri,
Si ne batem joc de toate astea, totul se duce cu timpul.
E o lume plina cu cretini,
In care banul e mai important decat aerul.
Taiem copaci si nu plantam in loc, se pierd paduri,
Si fara sa-ti dai seama..... totul se duce cu timpul.
Cu timpul se duce si timpul,
Si-ti amintesti cand te distrai cu prietenii pe afara
Si nu mai poti sa te intorci sa traiesti vremurile de odinioara,
Si ma gandesc la asta pentru a nu stiu cata oara.
Am tot trecutul inainte,
Ma bantuie,
Nu mai pot scrie,
Noapte, luna plina, vantul bate.
Continui sa imi pun gandurile pe foaie si am impresia ca ramane goala,
Si nu stiu ce se intampla, pare ca raman fara cerneala,
Am golit stiloul cu care scriu,
Totul este timpuriu.
