Fata Din Ultima Banca

Capitolul 1

Ma uit pe geamul masinii, vad clădirile înalte parca pana la cer. Orasul pare uriaş pe langa oamenii ce locuiesc in el. Magazinele invadeaza centrul orasului.

Sunt fericită ca ajung in sfârşit acasa. O noua locuinţă, o noua şcoala, un nou început. Nu e prima data când schimb şcoala, deci ar trebui sa fie uşor sa ma acomodez. Dar bineinteles ca fiecare şcoala are persoane diferite.Sper ca de la şcoala asta sa nu mai plec, deoarece e exact ceea ce,imi doream, şcoala de muzica.

Eu sunt Lucy, o fata de 17 ani, care are un vis mare, acela de a ajunge o cântăreaţa. Nu sunt prea vorbareata, prefer mai mult sa ii citesc pe altii dupa limbaj si gesturi. Stiu sigur ca daca as vrea mi-as putea face prieteni,dar avand in vedere ca mereu ma mutam, era destul de greu sa ma despart de prieteni.

Ajunsa acasa nu apuc sa fac mare lucru deoarece este destul de tarziu. Asa ca merg sa fac baie si pe urma sa urc in camera mea. Somnul instalandu-se rapid in corpul meu.

*
Prima zi de scoala incerc sa ma imbrac destul de decent.(am spus încerc). Ajung in clasa la timp. Ma uit in jur si observ ca singurul loc disponibil este banca din spate. Ma aşez in banca si astept sa vina profa.Ma uit in jur si vad grupurile de adolescenţi, grupul de fete model al clasei, cel de băieţi draguti si presupun ca aceea sunt tocilari??? Observ si grupul de majorete alaturi de băieţi.
Prima ora pare ca trece greu, plictisindu-i pe toti chiar si pe tocilari.

Pauza vine pe aşteptate, vad cum unul din băieţi vine spre banca mea.

-Hei, ce faci?
- Sunt bine, mersi.
-Tu esti fata noua nu? Eu sunt Mike.
- Ahhaa.. incantata .
-Nu esti prea vorbareata.
- Auzi, tu nu ai altceva de făcut mai bun?(spun uitandu-ma încruntat la el)
-Nu, chiar nu am. (Il vad cum un zambet ii apare in coltul gurii). Deci nu ai de gand sa imi spui cum te cheamă?
-Daca iti spun, pleci pe urma?? (Vad cum da din cap aprobator) Lucy... îi spun intr-un tarziu. Apoi imi trântesc capul pe banca cu castile in ureche, ne pasandu-mi daca acel Mike mi-ar mai spune ceva.

In timp ce stăteam cu ochii închişi ma gandeam la Mike, il analizasem în detaliat. Observ ca Mike este genul acela de băiat, placut de toate fetele... cel care frânge inimi. Arată foarte bine, pot sa observ patratelele prin tricoul lui negru mulat, inalt si ochi negrii si cu parul bine aranjat.

Presupun ca Mike e acel băiat care încearcă sa fie prietenos cu toata lumea doar ca sa fie cel mai popular.

Ma uit in dreapta mea si vad o tipa blonda cu ochi albastri. Vreau sa cred din răsputeri ca e ca mine da observ imediat cum sare ca nebuna din banca si vine spre mine.

- Buna eu sunt Lola,sunt fericita sa te cunosc. Cum te cheamă?
Ma uit putin spre ea, cu niste ochi de parca abea ma trezisem, stau un pic sa realizez ce a spus, iar pe urma ii raspund.

- Stai, stai, stai.. mai incet ca ma i-a de cap.
- Ok, atunci. Buunaaa euuu suuntt Loolla...Incepe ea sa vorbeasca lent astfel incat sa o inteleg.
-Da, nu asta am inteles, dar vorbeste mai rar. Ce esti asa entuziasmata?? A luat,cumva foc scoala si nu stiu??
-Asa e firea mea, sunt o fire energica si nebuna. Dar totusi nu mi-ai spus cum te cheama....
- No,bun eu sunt Lucy, dar poti sa-mi spui Lu.
- Bine Lu, de acum trebuie sa vorbim mai des, pari foarte draguta.
-Doar par hă?? Spun eu cu glas incet ca sa nu ma auda.Bine cum o fi.

Suntem amandoua fetele din ultima banca , dar sper deosebirea tuturor, nu suntem fetele acelea care stau timide in banca, speriate de bombe , ci doar fetele care stau si se ascund de profesori in timp ce vrem sa vorbim sau sa radem.

Mi-a placut prima zi desi a fost cam plictisitoare... ZzzZZz...

Sper sa va placa primul capitol , daca aveti sugestii va rog sa ma anunţaţi.
(TIPA DIN POZA E LUCY)