Ziceai ca nu e nimic legat de sentimente, ca e doar un prieten care te face sa razi, care iti cumpara ciocolata cand ii spui ca esti prea grasa si ca vrei sa renunți la dulciuri, care te face sa uiți ca ai probleme. Ziceai ca nu simți nimic, ca e ca fratele mai mare pe care nu l-ai avut niciodată, dar erai dependentă de prezenta lui si cel mai rău lucru, erai fericita doar cand era lângă tine. Poate ca acum nu mai simți la fel, timpul întotdeauna ți-a diminuat sentimentele, dar țin minte ca turbai de gelozie cand vedeai ca vorbește cu alta si ca aveai cea mai amuzanta fata cand negai asta. Era drăguț ceea ce aveați voi doi si e păcat ca v-ați răcit in felul acesta, e păcat ca tu ai renunțat la tot, doar pentru ca nu vroiai sa simți mai mult decât poți duce. Știu ca o sa spui ca nu e genul de om de care sa te îndrăgostești, ca e neserios si ca te-ai înșelat in privința lui, dar la momentul respectiv a fost tot ce ai avut nevoie si te-ai atasat de el, chiar daca nu recunoști si susții sus si tare ca e doar obișnuința, ca trece la fel de repede ca vara. Nu a avut nimic din ceea ce căutai tu la un om si totuși te-a atras ca un magnet si pentru prima data in viața ta, ai ajuns sa regreți zilele in care iti doreai sa devii dependentă de afecțiunea unui om.
