Intre ei nu mai era vorba de uitare,nu mai era vorba de cine pe cine a ranit,nici despre cine e mai orgolios,mai puternic sau mai gelos.
Intre ei nu mai era vorba de suferinta,atunci cand se priveau,era vorba de o liniste amplificata de zambetele timide pe care si le aruncau.Era vorba de ceea ce ramasese in urma lor,toata acea fericire care plutea inca in aer,toate acele stangacii,toate imbratisarile si mirosul parfumului celuilalt imbibat in hanoracele pe care le purtau.
Intre ei nu mai era vorba de greseli,de regrete sau de alegeri prost facute,nu mai era vorba de ceea ce aveau in trecut,ci ceea ce au azi.
Ei inca se iubesc si e o iubire mult mai puternica decat cea pe care o aveau cand erau impreuna.Ei,sunt suficienti de puternici pentru a-si rupe din carne,pentru a suporta ca nu mai sunt doar ei doi si noaptea,suficienti de puternici pentru a fi unul langa altul,desi sunt despartiti de un zid de oameni.
Intre ei a ramas doar aroma trecutului care nu mai trezeste demonii,ci ii adoarme.Aroma aceea care impratie melancolia si zambetele sincere, in cele mai negre nopti.
Intre ei e prietenie,iubire,incredere si tot ceea ar putea cauta un om intr-un alt om.
Intre ei e totul si nimic,o iubire care palpaie,ajutor reciproc si toate acele maruntaie pe care multi oameni le au doar atunci cand sunt copii.
In ochii unora sunt doar niste prosti orgoliosi care nu vor in ruptul capului sa recunoasca ca se iubesc,dar in ochii mei sunt doi oameni care desi s-au despartit sunt inca impreuna.
