Capitolul 3.

509 38 3
                                    

Perspectiva Samanta.

Eram într- o zarva total , camera era cu susul in jos , hainele sunt aruncate peste tot , este ora 10:30 iar eu trebuie sa ajung la înmormântarea bunicului la ora 11:00.Chiar daca tristetea se tine scai de mine de la aflarea acestei vesti trebuie sa lupt , am trecut prin multe ca sa ajung in libertate si nu m-am dat bătută , nu o voi face nici acum.Stiu ca asta mi-ar zice bunicul .
Dar chiar si asa tot sunt in întârziere , momentan in pijamale si cu parul vraiste.
Ce ma voi face.
Îmi i.au pe mine prima rochie neagră aruncată pe undeva pe jos si întru in baie pentru a ma aranja.Trebuie sa fiu rapida .
**
După o jumatate de ora , pot sa spun ca ma declar mulțumită ,rochia care sta strânsă pe pieptul meu asemenea unui corset cu doua bretele se alungeste ca o floare pana la genunchi mei lăsându mi la vedere o mare parte din spate si picioarele bine sculptate.
Parul care era de un blond auriu era prins intr -un coc elegant care ma făcea sa par foarte serioasa dar in acelasi timp eleganta si stilata.Iar piesa de rezistență sunt pantofii de aceasi culoare cu rochia cu un toc de vro 5-7 cm,si plicul negru lacuit cu o funda de mătase pe mijloc .
Arătăm bine, oglinda ma făcea sa scot un mic zâmbet dar acesta era plin de remușcări pentru ca stiam ce va urma , va trebui sa fiu de fier pentru a nu varsă nici măcar o lacrimă în fața familiei mele .Trebuie sa le arat cu cine s-au pus.
Odata terminat discursul îmi i-au plicul de pe pat si ies din camera.
Merg drept , defensiv cu capul inainte fara a ezita vreun  pic.
Odata ajunsă in camera de zi o zăresc pe Elena cum serveste micul de jun singura.
-Buna dimineata , ii spun apropiandu ma de masa.
-Buna dimineata scumpo, vrei sa mănânci alaturi de mine?
-Mi- as dori foarte mult dar deja sunt in întârziere , si oricum la cate emotii am cred ca as vomită totul.
-Te inteleg scumpo, in fata casei te asteapta soferul ,  a si sa nu uit ca am angajat o firma de paza acum cateva zile vreau ca astazi sa te insoteasca un bodyguard  vreau sa fi in siguranta mereu.
-Elena chiar nu este nevoie sa ma însoțească cineva mereu , ma pot apara singura , viata intr-o închisoare nu este chiar asa usoara daca nu înveți sa te bați iar eu am avut timp sa învăț multe lucruri în închisoare.
-Sunt sigura de asta dar aici sti prea bine ca nu suntem in inchisoare trebuie sa le demonstrezi părinților tăi ca esti o persoana realizata , cu o meserie foarte buna , bani , masini , haine de calitate , toate lucrurile care li se par lor bune in viata dar noi doua stim prea bine ca de fapt  o haina nu reprezintă nimic mai mult de cat o frunză în bătaia vântului.Trebuie sa fi defensivă în fața lor , sa le arăți ca  le esti superioara , mai ales pentru ca asa esti.Iar acea garda de corp iti va aduce doar benefici iti promit ca va fi discret doar vreau sa te stiu in siguranta.
Am stat si am analizat toate vorbele acesteia , avea dreptate daca vreau sa ii confrunt trebuie sa le fiu superioară iar lor le poti fi superior doar material .Daca asta este sacrificiul pe care trebuie sa il fac atunci il voi face.
-Accept sa fiu  însoțită de el .
-Ma bucur scumpo, si sa sti ca arăți minunat chiar daca sunt nevoită sa iti urez cele mai îndurerate condoleante.
Ma luat in brate sarutandu -ma pe creștetul capului ,iar apoi ma condus pana in fata casei unde un jeep negru cu geamurile blindate astepta cuminte langa o gorila de bărbat.Deci el îmi va fi bodyguard.
Ii mai trimit un zâmbet Elenei , iar apoi ma îndrept spre masina.
Usa din spate îmi este deschisa de gorila umană al cărei nume il voi afla  cat de curând dar pana atunci ii voi pastra acest apelativ drăguț, urc in masina si apoi îmi asez usor rochia pentru a o nu sifona ,acesta închide usa si se asează pe locul din dreapta al masini.
-Uitati băieți , voi fi scurta si la obiect , nu vom avea o relație "sefa-angajați ", in locurile in care ne aflam doar noi trei , ca si in acest moment de exemplu , ne vom comporta ca niste prieteni , nu va sunt superioara ,nu îmi sunteți superior mai pe înțelesul vostru, asta este regula numarul unu, regula doi este una mai complexa si am pretenția de la voi sa o respectați si aplicați cu strictete si seriozitate, consider ca ma pot baza pe profesionalismul vostru.
Cât timp se afla alte persoane cu noi , mai ales persoane din familia me sau persoane cărora trebuie sa le dau peste nas vreau sa va comportăti ca la carte.Cand ies din masina întotdeauna mi se va deschide usa , mereu voi fi însoțită de voi tu rămâi in masina (ii spun soferului), iar tu vei merge după mine (ii spune Bodyguardului), nu voi fi atinsă de nimeni , nici măcar in vro îmbrătisare , asta bineinteles contactul meu cu alte persoane se va face doar cu acordul meu , in rest daca eu nu iti spun nimic nimeni nu are voie sa ma atingă nici măcar cu un deget, si asta nu pentru ca nu stiu sa ma apar , va pot face praf pe amndoi dintr o singura miscare , dar ma rog asta este alta treaba , sa continui, nu încercați sa ma fraieriti sau alte chestii de genul acesta pentru ca nu va vor merge țin sa va aduc la cunostinta ca am trăit de la o vârstă fragedă intr o scoala de corectie si am trecut si câțiva ani buni si pe la pușcăria de maxima siguranta din  New York deci nu va merge cu mine.Vreau sa va comportati ca atare .
Primesc respect dau înapoi respect.Sper ca m am facut destul de bine înțeleasă , nu???
-Da doamna , îmi spun amndoi .
-Ok haide sa pornim , e un eveniment foarte important si vreau ca totul sa meargă perfect, ati inteles ??
-Da doamna.
-In privat puteți sa îmi spuneti Samanta,aaa si numele voastre sunt??
-Denis doamna , îmi spune soferul masini uitanduse la mine.
-Iar eu sunt Matthias , dar puteti sa îmi spuneti Matt.
-Perfect atunci băieți sper ca voi sunteți mai tari decat mine caci eu sunt emoționată pana in vârful oaselor .
-Stai linistită Samanta de aia sunt eu aici , totul va iesi perfect iti garantez.Imi spune Matt cu o siguranta înfiorătoare.
-Asa sper, spun eu in timp ce Denis calcă accelerația.

PuşcăriaşaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum