Singur sunt de-atâta vreme,
Singur şi demult
Te privesc și te ascult
Recitând triste poeme
Cu necazuri și dileme.
Cum îmi spui cuvinte dulci
Scoase parcă din poveşti,
Cum îmi spui că mă iubești
Tot îmi pare cunoscut.
Ascult rar,
Ascult aiurea,
Te ascult și-atunci când taci.
Mă ademeni lângă tine
Prin ce spui și prin ce faci.
Te văd rar,
Te văd aiurea,
Te privesc neîntrecut.
Tot ce spui și tot ce faci
Tot îmi pare cunoscut.
Singur sunt de-atâta vreme
Printre florile de mosc.
E târziu sau prea devreme?
Cine-mi ești?
Nu te cunosc.
Pleacă stelele departe,
Pleacă anii dintre noi
Ziua, noaptea,
Toate-s moarte
Paos, tihnă și război.
Iară tu, rămâi la ele,
Fie-ți bine unde ești
Între haos și răzbele,
Între-ale tale povești,
Nu-mi mai recita din ele
Nu te-ascult, Nu mă iubești.
