Am fost cu gandul meu senin
Prin ale tale vise
Şi-am întâlnit al tău venin
Ce inima-mi rănise.
Şi am simţit al tău parfum
Ce-mi îmbăta privirea,
Oprindu-mă pe al tău drum,
Cerşindu-ţi fericirea.
Şi de trecut-ai pe acol',
Fără să spui nimic
Să-ţi aminteşti glasul domol
Al frunzelor de nuc.
Acelaşi cântec care tu-l
Spuneai şi mi-l cântai,
Acel cântec mi-era destul
Iubit-o, să mai stai!
Ai vrea să fugi de al meu glas
Spre văile deşarte
O, tu mă laşi, eu nu te las
Să pleci aşa departe!
