Sper că e o glumă.

Scrisoarea

Scria:
" Te rog, iartă-mă pentru că am pleca aşa. Nu am vrut să te rănesc, dar m-au găsit.
Adevăul e că nu am ajuns aici din cauza mea. Eu nu am făcut nimic. Am ajuns aici fiind nevinovat. Am fost acuzat de o crimă, care o comise un prieten, iar după aceea a dat vina pe mine. Evident, a făcut astfel încât să se găsească şi dovezi împotriva mea. Dar pentru mine... a rămas tot un prieten...
Alex mereu mi-a spus că dacă ceva i se va întâmpla, şti, el era cu motocicletele, să am grijă de tine.
Nu vreau să crezi că am evadat din închisoare şi că mi-am mai pierdut încă 1 an din viață (pedeapsa primită pentru evadare) pentru că "m-a obligat Alex". Am facut asta la început pentru el, dar după primele ore de stat cu tine efectiv am simțit ceva pentru tine.
Vreau să mai şti că am să mă întorc (peste un an jumătate), dacă ai vrea măcar prieteni să mai fim..
Te... te iubesc."

Sper că e o glumă.
Nu pot să cred. Aşa nu mai pot.
O sun pe Sarah.
-Sarah, am aflat.
-Khateryne, te rog, să ne întâlnim la o cafea, undeva.
-Ok.

-Nu ştiam cum să-ți zic. Te rog, nu te supăra pe mine. Orice ar fi, Damon te iubeşte.
-Tu glumeşti?! Nu ar fi făcut asta.
-Ce, Khateryne, ce? Să evadeze din închisoare, să stea 3 zile cu tine ştiind că o să-l prindă şi că o să-l pedepsească.
-Dar..
-Dar nimic, s-a riscat, fă şi tu asta.
-Şi ce ar trebui să fac? De ce nu a vorbit cu mine? Sarah, uite ce e, nu-mi mai pasă.
Şi am plecat din cafenea fără bea nici o gură de cafea.
Totuşi simțeam că trebuie să mă răzbun. Aşa că am aflat unde era Damon închis şi am plecat spre el.