Neverlasting

Capitolul II

-Ce ti-a zis? ma intreaba Maya.
-Ah, nimic important. Ia uita-te pe program sa vedem ce ore mai avem.

Orele au trecut greu, mintea mea fiind tot la brunetul cu ochi albastrii. Eu si cu Maya ne indreptam spre iesirea din liceu. Voiam sa fac ceva de dimineata, cand nu am reusit.
-Ne vedem maine, ii spun Mayei.
Ea pleaca.
Ma apropii de usa masivă de lemn si o analizez mai de-aproape. E neagra dar la colturi se vede ca a fost dată si cu o vopsea rosie. O ating. Degetele mi se opresc la găurile adânci si multe. Urmez linia iniatialelor liceului. Lemn sculptat cu motive florale si gotice, sunt fascinată de migala sculptorului.
-Te uiti la usa, asa-i?
Ma întorc si il vad pe brunet in spatele meu. Nu pot sa ma holbez la el, as parea o ciudata. Christian se apropie si vine in stanga mea si ma priveste cum degetele-mi pipăie formele sculptate in lemn.
Reusesc sa ingaim un da, nestiind ce ar trebui sa spun.
-Fascinanta. Nu imi imaginez cum putea cineva sa sculpteze trăsăturile acestea perfecte...
Înghit in sec. La auzul vocii lui mana incepe sa imi tremure iar observ ca venele mele devin din ce in ce mai vizibile. Gura mi se deschide, buzele formând un "o" mic, la ce se referea? La formele sculptate in usa sau la trăsăturile mele? Cand ma gandesc la a doua varianta ma imbujorez si imi musc buza inferioară. Imi las mana sa cada pe langa corp si il părăsesc. In urma mea il aud pe Christian cum incearca sa ma ajunga.
Din doi pasi ajunge langa mine si imi cuprinde mana. Ma întorc la el. Ochii mei ii întâlnesc pe al lui, iar prin minte imi trece un gand nebunesc, ba chiar tâmpit. Sa-l sărut. Daca as face asta probabil m-ar respinge...proasta de mine, normal ca m-ar respinge, sunt o elevă si pe deasupra nu isi risca postul de profesor.
Imi las ochii in jos uitându-ma la mana mea alba ca zăpada tinuta de el. Incepe sa deseneze pe încheietura mea mici cerculete. Atingerea lui face ca fluturii mei din stomac sa se trezească vrând să iasă din cusca. Închid ochii si imi umezesc buzele, degeaba gura mea e uscată ca desertul Sahara.
-Uite, m-am uitat peste lucrarile tale. Sa stii ca chiar te pricepi si ma întrebam daca nu ai vrea sa vii la Clubul de Arte din scoala. Eu voi fi profesor, te rog să te gândesti la propunerea mea.
Simt cum partea ratională si partea visătoare si îndrăgostită de acest bărbat se cearta. Eu ma simt ca un spectator la cearta ce se intampla in capul meu. Decid să nu iau in seama partea ratională. Nu este bine sa ma amagesc singura, crezând că el se poate îndrăgosti de o fata care ii este elevă, imi sopteste partea ratională. Pana la urma voiam demult sa ma duc la un cerc de pictura. Imi amintesc de vremurile din orasul meu natal.
Imi ridic privirea si inlatur amintirile cutremuratoare. Dupa ce franturile se termina observ ca el se uita in ochii mei atent, încearca sa gaseasca ceva, sa ma citească, dar ochii mei sunt ca de sticla, nu poti citi nimic in ei.
Cand observa ca imi asez un zambet fals pe fata o sclipire ii apare in ochi, oceanele învolburate se mai linistesc.
-Bine atunci! Ne vedem maine dupa scoala.
Picuri de ploaie incep sa cada din cer. Unu, doi,...., incepe sa ploua torential. Bun, acuma sunt si udă toata.
Christian isi scoate sacoul si il foloseste sa ma adăpostească de apa rece. Ne grăbim spre poarta. Atingerea lui ma face sa nu imi dau sseama pe unde merg, pana cand acesta se dezlipeste de mine ca sa deschida portiera masinii lui. Ma urc, nestiind ce fac, pilotul automat luand controlul corpului meu.
Cand privesc pe geam si observ ca picurii de ploaie nu ma mai ating imi dau seama unde sunt. Cum am ajuns in masina lui? Si de ce am ajuns in masina lui? De ce? Ma uit la el uimită. Isi pune centura cu migală. Raman împietrită pe scaunul negru din piele. Dupa ce termina se apleacă spre mine si se întinde sa imi lege centura de siguranță. Nu mai pot sa plec acum. Perfect! Ma uit la buzele lui carnoase iar impulsul de a le acoperi cu buzele mele este din ce in ce mai greu de stăpânit. Buzele lui sunt la doar doi centimetri distanta, imi si imaginez atingerea lor, moale, usoara si dulce. Imi musc buza. Nu pot sa fac asta.
Imi apuca bărbia iar cu arătătorul trage de buza mea inferioară, eliberand-o din stransoarea dintilor. Imi atinge buzele, urmand conturul lor. Atingerea lui ma face sa închid ochii si sa înghit in sec. Aerul din plămâni ma părăseste. Cand vede ca nu mai pot suporta atingerea lui se depărtează cativa centimetri dar nu imi scapa buzele din ochi. Ochii lui se intuneca, mutandu-si privirea de la chipul meu, incepand sa priveasca in zare.
-Se pare ca ploua si nu ai unde sa pleci si banuiesc ca sunt prins cu tine aici, asa ca spune-mi unde te pot duce.
Pentru cateva secunde nu imi dau seama ca m-a intrebat ceva. Vocea din capul meu ma pune la curent cu ce tocmai s-a intamplat. Trebuie sa merg acasa. Dar, nu stiu care e strada. De cand m-am mutat nu am iesit din casa, am stat in camera mea si am citit. Ma trezesc din visare si imi dau o palma in minte.
-Ăă, nu prea stiu unde stau, sincer...
-Cum adica? casca ochii la mine.
-Vedeti, m-am mutat de curand in acest oras, si ăă...nu am iesit din casa. Am preferat sa citesc in pat si sa desenez...
-Pai, stii macar cum arata cartierul tau?
-Nu....ah, mi-am amintit, mi-am scris pe o hartiuta adresa azi-dimineata cand citeam.
Incep sa caut in geanta cartea Fluturi, stiind ca dimineata cand citeam scriam pe o hartie un citat din aceasta. Mii de hartiute de cinci centimetri, mai mari sau mai mici cad in poala mea. Incep sa rosesc cand observa cat de dezordonată sunt. Incep sa caut hârtia respectiva. Văzând ca eu nu ma descurc prea bine, se apleacă si el si incepe sa caute prin mormanul de hârtii rupte de pe picioarele mele. Mâna mea se opreste pe un biletel si il trag. Cand il ridic observ ca si Christian a apucat acelasi biletel. Imi retrag degetele care erau infasurate in jurul hârtii, lăsându-l pe el sa-l ia.
-Ok, strada Green sa fie.
Uh, numele asta puteam sa il retin, nepăsarea mea câteodată ma uimeste.
Porneste masina. Imi întorc privirea spre geam, stiind ca daca vede ca sunt rosie la fata isi va da seama ca il plac. Ma uit la copaci cu corola formata din frunze galbene, rosii si verzi. Parfumul lui se răspândește in masina. Un parfum scump. Imi închid ochii si imi las capul rezemat de scaun. Ma simt bine, in siguranta, dar totodata mi-e frica de acest Adonis care stă langa mine. Oboseala si-a pus amprenta peste mine, fapt ce simteam cum somnul ma ia, cum ma fura....
Eram mica....tata o bătea pe mama....plângeam....strigăte se auzeau din camera mea....mi-era frica.....m-am ascuns cu ursuletul meu intr-un dulap cu haine si perne....am adormit....plângeam si dormeam....
-Ana, esti bine? aud pe cineva care imi striga numele la suprafata.
Nu ma pot ridica la suprafața apei, simt ca ma înec si mai tare.
-Ana, Ana!
Nu pot urmari strigătul. Imi vine sa tip dupa ajutor, dar degeaba, buzele imi sunt intepenite.
-Ana trezeste-te! Te rog!