Cap. 6-Insuportabil

76 11 3
                                    

Ora a trecut repede, chiar mai repede decat m-as fi asteptat. Ma bucur ca Chris nu este in aceeasi clasa cu mine, asa nu am avut ocazia sa dau ochii cu el. Chiar nu vreau sa ii vorbesc. Stiu ca m-as inmuia pe loc, si as crede orice prostie ar scoate pe gura. Plus ca, fetele m-au sfatuit asa, si este cel mai bine.

Acum, sunt in drum spre cantina, cu Amalya, Eva si Rachel.Stomacul meu plange de ceva timp, asa ca am nevoie urgent de ceva de mancare. Imi iau o tava si ma asez in rand, gandindu-ma deja la ce as putea alege din bufet. Cand vine randul meu, ma multumesc cu un hamburger si un suc de portocale si pornesc spre o masa libera. In cateva minute apar si fetele, cu tavile pline de mancare.

-Wow, Rachel! Chiar iti era foame! rade Eva, privind spre fata ce molfaia zgarcit dintr-un sandwich.

Usa de la cantina se deschide cu un zgomot puternic, exact cand imi duceam hamburgerul la gura. Mancarea mi se blocheaza in gat cand il vad pe Chris zambindu-mi si inaintand spre masa la care se aflau prietenii lui.

-Fetelor, cred ca mi-a pierit foamea! Ma duc afara, spun eu si ma ridic.

-Mergem si noi cu tine! striga Amalya in urma mea, si toate trei isi potrivesc pasul cu mine.

In curtea scolii, asezati pe iarba, erau Derek, Chase si Tom, asa ca ne-am apropiat de ei. I-am salutat pe toti si cand nu era atent, i-am furat o gura din batonul lui Tom, inca lihnita. Nu prea reusisem sa mananc in cantina.

-Tocmai ai iesit din cantina si imi mananci mancarea?! striga Tom, tinandu-si batonul la piept si mancaindu-l de parca ar fi un caine. Imi dau ochii peste cap, in timp ce toti ceilalti incep sa rada. Fratele meu e un zgarcit si jumatate, dar tot il iubesc.Nu din nou! sopteste Rachel si le aud pe toate oftand.

Ma incrunt la ele, si Eva imi face semn spre cantina, iar ochii mi se maresc cand vad ca baiatul asta nu poate sa se dea batut. Chris vine spre mine cu un zambet tamp pe fata, privindu-ma fix. Imi asez geanta mai bine pe umar, si pornesc cu pasi apasati pana la iesirea din curtea liceului. Cand dispar din raza lor vizuala, alerg cat ma tin picioarele, pana ajung acasa.

Ajunsa, ma schimb intr-o pereche de colanti negri, si un hanorac gri larg. Imi fac un coc dezordonat in varful capului si merg in bucatarie, unde imi pregatesc ceva de mancare. Dupa ce mananc, ma intorc in camera mea si ma asez la birou, incepand sa imi fac temele.

-Sunt atat de multe! strig eu ridicandu-mi mainile in aer, stiind ca nimeni nu ma poate auzi.

Soneria de la intrare imi distrage atentia si ma indrept spre ea lenesa, fiind sigura ca e Tom, care si-a uitat cheile acasa. Dar m-am inselat. Un tip inalt, imbracat cu un tricou negru ce ii scotea muschii in evidenta si o pereche de jeansi de aceeasi culoare, statea sprijinit de tocul usii, ranjind enervant. Chris.

-Hei, Maya!

Ii trantesc usa in nas, si o incui de trei ori, pana cand sunt sigura ca nu se mai poate inca o data. Imi lipesc spatele de usa, si cu ochii mari si urechile ciulite, ma chinui sa aud sunetul pasilor sai, semn ca pleaca, dar nu se auzea nimic. Chiar nu se lasa, nu-i asa? Gandesc eu oftand, si ma desprind de usa, ca mai apoi sa merg inapoi in camera mea.

Ma asez pe scaun si iau pixul in mana, gata sa rezolvalt exercitiu, dar nici ca apuc sa citesc enuntul, ca un sunet ciudat se aude dinspre fereastra. Il ignor, crezand ca mi s-a parut, dar cand se aude din nou, ma incrunt si trag draperiile. Pe pervaz erau o groaza de ghemotoace de hartie. Opera lui Chris. Imi face semn cu degetul spre unul dintre ghemotoace, pe care cu greu il apuc, dar cand ajunge in mainile mele, il deschid nerabdatoare. Aceleasi cuvinte de care am inceput sa ma satur erau scrise acolo.Trebuie sa vorbim. Chris.

Imi rostogolesc ochii furioasa si trag inapoi draperiile, dar nu inainte de a scrie un cuvant nu tocmai frumos pe una dintre hartii, si de a i-o arunca direct in fata. Direct la tinta! Spun in sinea mea, zambind. Ma intorc la teme, si vreau sa incep acel exercitiu mult asteptat, dar nu reusesc. Pentru a doua oara, soneria ma scoate din minti si arunc pixul in perete.

-Chris! Sa te ia mama naibii de obsedat ce esti! urlu alergand furioasa spre usa.

In spatele ei, Amalya, Rachel si Eva se uitau la mine chioras, probabil auzindu-mi strigatul de disperare. Le poftesc inauntru razand, si ne asezam toate patru pe canapea.

-Ce cauta Chris in fata casei tale? ma intreaba Eva chicotind.

-Uh, nu-mi amintiti, fetelor! E un nebun, nu ma lasa in pace nici acasa! spun eu oftand.

-Maya, nu te mai gandi la asta! Hai mai bine sa ne uitam la un film! propune Rachel, incepand sa caute prin sertarul cu CD-uri.

-Nu pot, nu mi-am facut temele, spun trista si imi rod obrazul pe interior frustrata.

-Ti le faci mai tarziu! zice Amalya, facand semnul de 'las-o balta'.

Chicotesc si ma asez mai bine pe canapea, incercand sa fiu atenta la filmul ales de Rachel, dar nu reuseam. Ma gandeam numai la ce avea Chris sa imi spuna atat de important.

-----------------------------------------------------

HEY,CITITORI!NE PARE RAU CA NU AM POSTAT DE CEVA TIMP ,SI SPERAM CA ACEST CAPITOL A FOST PE PLACUL VOSTRU.VA MULTUMIM DIN SUFLET PENTRU VOTURI SI CA NE CITITI CARTEA!NE PARE FOARTE RAU PENTRU GRESELI.O SEARA PLACUTA IN CONTINUARE!VA IUBIM!♥♥♥

The Heart Of A Demon<[Vol.|>Tahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon