The Heart Of A Demon<[Vol.|>

Cap. 17-Petrecerea surpriză

Este ora 16:28, și încă mai suntem în mall. Banca era la început confortabilă, dar acum am cam amorțit. Totuși, nu izbutesc să mă ridic. Sunt mult prea obosită. Până acum, tot ce am făcut a fost să mă plimb dintr-un magazin în altul, să probez și să tot probez haine, părerea mea nefiind importantă. Sper doar ca acesta să fie ultimul în care intrăm.

Eva se apropie de mine cu un zâmbet adorabil pe chip, și se așază și ea pe bancă.

-Nu-ți face griji, nu mai avem mult, spune ea când vede fața mea extenuată.

-Ce trebuie să mai probez? întreb ridicându-mă cu încetinitorul.

-Doar astea! o aud pe Rachel țipând.

Îmi întorc capul și le văd pe Rachel și pe Amalya stând în fața mea, cu brațele pline cu haine de firmă, de toate culorile și mărimile. Îmi măresc ochii și oftez. O să fie o zi lungă.

***

În sfârșit, acasă. Oftez ușurată și închid ușa în urma mea, cu piciorul. Mâinile îmi sunt ocupate cu mai bine de zece pungi. Le las jos pentru a mă descălța, îmi pun geaca în cuier și fug în camera mea. Peste câteva minute, apar și fetele. Uitându-mă mai bine, observ că au o cu totul altă costumație. Toate trei poartă fuste. Îmi arcuiesc o sprânceana.

-Ori nu mai văd bine, ori voi chiar nu erați îmbrăcate așa când eram în mall! spun eu arătând cu degetul spre costumațiile lor.

-Ne-am schimbat. Și ar trebui să faci și tu la fel. Uite! spune Rachel și scoate dintr-o pungă o fustă mov cu volănașe, și un tricou negru, cu ținte la umeri.

-Altă surpriză? întreb suspinând.

Fetele încuviințează chicotind, și părăsesc camera pentru a mă lăsa să mă pregătesc pentru... Nici eu nu știu pentru ce. Cert este că mă voi distra, sunt sigură de acest fapt.

După ce fac un duș scurt, care să mă mai învioreze după sesiunea obositoare de cumpărături, pun pe mine tricoul și fustița, iar în picioare îmi vâr tenesii mei negri înalți. Părul mi-l prind într-o coadă de cal, și mă machiez simplu, apoi cobor în living, unde fetele mă așteptau.

-Ești gata? mă întreabă Eva.

-Arăți uimitor! spune Amalya zâmbind. Să mergem!

-Stai! Îmi spuneți și mie unde? întreb eu sperând la un răspuns concret.

-Vei vedea!

Chicotesc și clatin din cap în semn de nemulțumire. Îmi iau geaca din cuier și ies pentru a treia oară în răcoarea iernii pe ziua de azi. Zâmbesc mândră de mine când zăresc într-o parte semnătura mea, "La mulți ani mie! M.". Intru împreună cu fetele într-un taxi, iar peste douăzeci de minute ajungem în fața unui local luxos, liniștit.

Intrăm și le urmez pe fete până la recepție, unde o femeie tânără ne întreabă de rezervare, apoi ne conduce până la o masă liberă, de lângă fereastră. Îi mulțumim și ne așezăm, apoi începem să vorbim.

-Sper că te-ai distrat azi, Maya! spune Eva, luând meniul în mâini.

-Da, m-am distrat. A fost puțin obositor, dar în final perfect!

-Oh, dar acesta nu este finalul! vorbește Amalya serioasă.

-Ce vrei să spui?

-Ah, nimic! răspunde Rachel privind-o dojenitor pe Amalya.

Ridic din umeri și îmi cobor privirea în meniu. Am decis să îmi iau o prăjitură cu ciocolată și un suc natural, iar cât am așteptat să ne vină comanda, le-am povestit fetelor mai multe despre întâlnirea mea cu Luke.

Într-un final, a trebuit să plecăm, căci după informațiile vagi pe care Eva mi le-a dat, întârziem. Habar nu am unde, dar cred că voi afla. Am intrat în casă și am fugit în camera mea, pentru a mă schimba într-o rochie mulată roșie, în picioare o pereche de pantofi cu toc negri, iar părul l-am îndreptat și l-am lăsat pe spate. M-am machiat puțin mai strident, și m-am așezat pe pat, hotărâtă să le aștept pe fete, să îmi spună ce urmează să facem.

Trecuseră treizeci de minute, iar ele nu mai veneau, așa că am coborât la parter. M-am uitat prin jur, dar nu am văzut pe nimeni. Când să deschid ușa de la living, am fost întâmpinată de întunericul ce domnea în încăpere. Am căutat întrerupătorul și când am aprins lumina, o mulțime de oameni au sărit de prin ascunzișuri și au strigat "Surpriză!".

-La mulți ani, iubito! spune Chris și mă îmbrățișează.

-Stai, iubito? Ce? Nu mai înțeleg nimic! spun confuză.

-Ah, aia? Era doar un pretext ca să stai departe de pregătiri, răspunde punându-și mâinile în buzunarele pantalonilor.

-Tu ai făcut asta? întreb arătând cu mâinile în jurul meu.

Încuviințează și mă sărută lung și apăsat, apoi mă apropii de gașcă și îi îmbrățișez pe rând. Dau mâna cu ceilalți invitați, pe jumătate din ei necunoscându-i. Mă așez pe canapea și după ce mai vorbim, mergem pe "ringul de dans", care de fapt era spațiul liber din mijlocul livingului.

Nu pot să cred că este ziua mea! În sfârșit, am 18 ani, în sfârșit, sunt cu cine îmi doresc și în sfârșit, îmi pot crea o viață numai a mea! Zâmbesc și continui să mă distrez împreună cu prietenii, toată noaptea.
Hei dragilor,ne cerem mii de scuze ca a durat atât de mult pana am postat..😥
La media Maya♥